The WordDificil de spus ceva despre filmul acesta. "Cuvantul" vorbeste despre vocea lui d-zeu...un film extrem de religios in care personajele isi cauta adevarata credinta. Dar ce a fost necesar pentru asta a fost ceva incredibil...
Filmul vorbeste despre diversitatea credintelor si diferentele subtile dintre acestea si cum pe baza lor se formeaza tabere care pot influenta viata unor oameni...un exemplu in acest film despre un asemenea caz e rivalitatea dintre familia Borgen si cea a croitorului din sat, amandoi avand cate un copil (Borgen un baiat si croitorul o fata) care vroia sa se casatoreasca cu celalalt. Din cauza acestor mici variatiuni dintre religiile lor si felul cum o traiau croitorul a refuzat cererea batranului Borgen pentru a cere mana fetei pentru baiatul sau...doi oameni se iubesc si religia si incapatanarea a doi oameni ce au in mana lor destinul copiilor ii impiedica sa isi petreaca tot restul vietii impreuna, iubindu-se...de aici judecati cum vreti, eu am luat ce am vrut...
Batalia religiilor continua si in asteptarea nasterii unui nou baiat in familia Borgen. Inger, sotia baiatului cel mai mare al batranului Borgen, trebuie sa nasca un baiat, asa cum i-a promis batranului si stapanului casei. Se analizeaza in amanunt caile misterioase ale domnului, fara rezultat. Ce s-a intamplat in final a fost ipocrizia maxima pentru personaje chiar daca pentru noi a fost un moment apoteotic si spiritual. A aratat ce are nevoie un om sa vada pentru a CREDE in d-zeu...a aratat ipocrizia din cuvintele sale pentru ca el desi nu crede in d-zeu, el se roaga lui pentru ca oricum nu strica.
In ziua de azi multi se mint pe ei insisi cu afirmatii cum ca ei cred in d-zeu chiar daca se roaga lui numai atunci cand au nevoie cel mai mult. In rest, isi vad de viata si poate isi mai aduc, ocazional, aminte de el cand trec pe langa o biserica, o institutie care bleasfama infinit cuvantul domnului, ala scris de om. Toata religia e o minciuna pentru a transforma omul, o fiinta rationala ce isi poate rezolva singur problemele care pot fi rezolvate, intr-o oaie obedienta cu ochelari de cal.
Filmul acesta e unul de o importanta majora pentru cinematografie insa si pentru o auto-analiza asupra noastra. Un film ce trebuie vazut neaparat de credincios si necredinciosi. Sunt toate genurile in acest film, toate analizand ce inseamna de fapt d-zeu si ce e realitatea...
8.5/10
Filmul vorbeste despre diversitatea credintelor si diferentele subtile dintre acestea si cum pe baza lor se formeaza tabere care pot influenta viata unor oameni...un exemplu in acest film despre un asemenea caz e rivalitatea dintre familia Borgen si cea a croitorului din sat, amandoi avand cate un copil (Borgen un baiat si croitorul o fata) care vroia sa se casatoreasca cu celalalt. Din cauza acestor mici variatiuni dintre religiile lor si felul cum o traiau croitorul a refuzat cererea batranului Borgen pentru a cere mana fetei pentru baiatul sau...doi oameni se iubesc si religia si incapatanarea a doi oameni ce au in mana lor destinul copiilor ii impiedica sa isi petreaca tot restul vietii impreuna, iubindu-se...de aici judecati cum vreti, eu am luat ce am vrut...
Batalia religiilor continua si in asteptarea nasterii unui nou baiat in familia Borgen. Inger, sotia baiatului cel mai mare al batranului Borgen, trebuie sa nasca un baiat, asa cum i-a promis batranului si stapanului casei. Se analizeaza in amanunt caile misterioase ale domnului, fara rezultat. Ce s-a intamplat in final a fost ipocrizia maxima pentru personaje chiar daca pentru noi a fost un moment apoteotic si spiritual. A aratat ce are nevoie un om sa vada pentru a CREDE in d-zeu...a aratat ipocrizia din cuvintele sale pentru ca el desi nu crede in d-zeu, el se roaga lui pentru ca oricum nu strica.
In ziua de azi multi se mint pe ei insisi cu afirmatii cum ca ei cred in d-zeu chiar daca se roaga lui numai atunci cand au nevoie cel mai mult. In rest, isi vad de viata si poate isi mai aduc, ocazional, aminte de el cand trec pe langa o biserica, o institutie care bleasfama infinit cuvantul domnului, ala scris de om. Toata religia e o minciuna pentru a transforma omul, o fiinta rationala ce isi poate rezolva singur problemele care pot fi rezolvate, intr-o oaie obedienta cu ochelari de cal.
Filmul acesta e unul de o importanta majora pentru cinematografie insa si pentru o auto-analiza asupra noastra. Un film ce trebuie vazut neaparat de credincios si necredinciosi. Sunt toate genurile in acest film, toate analizand ce inseamna de fapt d-zeu si ce e realitatea...
8.5/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu