Lolita {1962}

De ce vad de abia acum filmul lui Stanley Kubrick, care intamplator este si regizorul meu preferat, veti intreba...ei bine. Iexistă o iexplicaţâe...De putine ori am dat peste filmul asta in cautarile mele. L-am gasit in calitate foarte slaba, l-am gasit cu dubbing italian si mi-am zis ca nu, mai bine astept pana gasesc ceva bun. Insa au trecut ani intregi de cand am vazut toate operele lui Kubrick mai putin acesta...aveam timp sa-l caut si sa-l gasesc de sute de ori pana acum. Ei, asta probabil din cauza parerilor pe care le-am auzit despre film. Desi chiar scriitorul care a scris cartea a scris scenariul la acest film...nu a primit decat reactii cum ca tot cartea este mai buna si tocmai cartea detine acea atmosfera tensionata pe care filmul nu o are...

Nici chiar cel din 1997 nu il are desi e de zeci de ori mai senzual si mai provocator. Filmul lui Kubrick e lung, e o analiza prea aprofundata care de cele mai multe ori ne arata acelasi lucru dar in alte ipostaze...ipostaze care ar fi putut lipsi. Insa care in acelasi timp dupa povestea mai departe...cu un pas mic mai departe. Un pas, care dupa mine, putea lipsi. Controversal a fost filmul asta la vremea lui...este si acum, este inca un subiect tabu si interzis prin lege. Poate insa fi numita pedofilie ce face personajul nostru principal care nareaza in stilul inconfundabil al lui Edgar Allan Poe (Divinul, il numeste el)? Este interzisa prin moravuri, nu prin lege, apropierea de o astfel de creatura aparent inocenta? Nu e...fata arata o maturitate mult inaintata fata de aparenta ei fizica - ce inocenta fizica ca are de toate. Maturitate care s-a nascut dupa libertatea care i-a dat-o mama ei, o femeie pe la sfarsitul varstei a doua care doreste sa fie iubita...

Filmul lui Kubrick si povestea lui Vladimir Nabokov (care a fost numai nominalizat pentru cel mai bun scenariu adaptat dupa propriul sau roman) ne vorbeste mult despre nesiguranta unui om matur in fata inocentei false a unui copil...ne arata joaca serioasa si puterea care stie ca o are fata si se foloseste de aceasta pentru a innebuni oameni maturi si pentru a-i aduce la pragul disperarii. E un adolescent care a batut un om matur la jocul mintii si la jocul iubirii. Ea a stiut sa-l joace, el a stiut sa-l traiasca. Lupta pierduta din start...fetita doar a pus piesele pe masa si el le-a mutat controlat de irezistibilul şarm al frumoasei nimfe.

Peter Sellers face un rol deosebit ca dereglatul scenarist care joaca mai multe roluri dar in cele din urma cel crucial...fiind cel care o ajuta pe Lolita sa-si duca planul pana la capat. Ma gandesc ca a fost planul ei pentru ca pare un plan pueril si conceput de o adolescenta care ii face pe barbatii din jurul ei sa se transforme in adolescenti gata sa se lupte pentru ea...si chiar asa se intampla.

Subiectul, fiind controversal va ramane in memorie...restul ma tem ca nu. Nu e stilul regizoral al lui Kubrick, nu l-am recunoscut decat in foarte putine scene si cadre...actorii au jucat excelent, da, dar deseori exagerat, ca e un film lung nu e un plus...dar faptul ca se simte ca e lung e un minus. Il recomand doar pentru ca e facut de Kubrick...insa il recomand si pe cel din 1997.

8.3/10