sâmbătă, 2 ianuarie 2010

The Lovely Bones {2009}

Ma tem ca am fost pacalit de-a lungul filmului. Vizualul mi-a luat complet ochii intru favoarea povestii. Povestea nu e atat de nemaipomenita...e clasica poveste despre pierderea unui membru din familie. Ceea ce l-a facut mai nou si interesant au fost efectele vizuale incredibile, care fac vizionarea acestui film la cinema o necesitate. Poate am sa-l vad cand apare si la noi...dar cunoscandu-ma, nu stiu daca are sens sa mai vad o poveste bunicica iar, doar de dragul efectelor. Ma mai gandesc...

E totusi vorba despre Peter Jackson, regizorul care mai stie sa foloseasca efectele CGI in favoarea povestii transformandu-le in poezie pe ecran, asa cum a facut-o in Lord of the Rings. Si o face bine, incontestabil. Scenele din "locul de intre..." sunt cel putin superbe si iti taie rasuflarea. Dar sunt folosite si pentru mascarea unei parti intunecate a filmului si nu ma refer literalmente...partea intunecata din filmul asta este povestea slabuta si actingul destul de standard al actorilor mai cunoscuti (Mark Wahlberg, Susan Sarandon, Rachel Weisz si Stanely Tucci) si mai necunoscuti (Saoirse Ronan, Nikki SooHoo, Rose McIver si multi altii care nu au avut numai roluri episodice). Cu toate astea Tucci a iesit in evidenta in ochii celor de la Globurile de Aur, aceasta fiind singur lor nominalizare...

Stanley Tucci joaca rolul cliseului...cel al tipului rau. Nu l-a facut al lui, nu prea are cum, e doar standard. Ochelari mari, frizura ciudata, privire idem, cel mai obisnuit om de pe planeta, poate prea obsinuit. Asta e de fapt definita acestui cliseu. Ca actor, Stanley trebuia sa-l faca al lui, dar a urmat directiunile lui Peter Jackson cu sfintentie si nu a iesit din acel tipar. Dar nu vad de ce considera ei ca a jucat atat de bine.

Despre poveste...aceasta se invarte in jurul spiritismului, conexiunea puternica ce o are o familie, chiar si ceva miracole dar atentie mare, acest film nu este unul optimist. Lacrimile pot curge in orice moment, de la cele mai terifiante la cele mai frumoase vizual acompaniate de o muzica ce te unge pe suflet. Mi se facu-se frig in momentul cand protagonista a intrat in constructia subterana impreuna cu personajul negativ...frig efectiv. A fost o scena construita foarte bine. Nu poate nega nimeni ca Peter Jackson nu stie sa faca filme foarte bine atunci cand are atatea imagini frumoase in capul lui. Iarasi, asta nu este o scuza...pentru care filmul e totusi destul de banal, din pacate. CGI-ul iti ia ochii dar in interior stii ca mai trebuie si altceva...iar povestea duce lipsuri. Povestea e luatata din cartea cu acelasi titlu scrisa de o scriitoare...aparent, multi se plang ca filmul nu e fidel cartii. Iarasi, nu vad de ce e asta o obligatie in afara de fanii cartii. E cam ridicola chestia asta, asa e si a fost de-a lungul timpului.

Regizorul are dreptul sa ii acorde orice viziune doreste...chiar poate sa si modifice povestea asa cum vrea. Filmul e inspirat din cartea respectiva nu este o adaptare pentru ecran mot a mot. In fine, asta e un subiect de dezbatere. Filmul insa trebuie vazut.

P.S. Mi-a adus aminte si de What Dreams May Come...

8.5/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu