O poveste intunecata despre o slujba nobila care insa nu e deloc frumoasa in adevaratul sens al cuvantului...despre un oras mizerabil si intotdeauna in umbra, iar locuitorii ei sunt suflete pierdute in negura unei gauri de vierme fara sfarsit ce inghite si pastreaza sufletele pierdute in trecut.Scorsese a creat un film in care se simte tortura unui om din cauza ca si-a facut treaba insa cazurile in care acest paramedic pierde pe cineva sunt devastatoare pentru starea lui psihica. 5 ani a trudit personajul lui Nicholas Cage in slujba asta, pentru el, beneficiile spirituale capatate dupa fiecare suflet salvat au cazut in favoarea sufeletelor pierdute, moartea unor oameni care nu puteau fi salvati...nici macar pana la usa spitalului. Cosmarul fiecarui paramedic este sa experimenteze lungi nopti in care nu exista speranta de viata sau sansa de supravietuire.
In scurt timp, atat Nicholas Cage cat si regizorul Martin Scorsese ne fac sa simtim ce simte si personajul victima. Empatie completa. Durerea lui este durerea noastra. Dar depinde de la spectator la spectator pana la ce grad se ajunge. Pe langa aceasta aventura neplacuta intalnim si alte personaje, una mai nebuna sau mai interesanta decat alta...pentru ca pana la urma nici una nu e nebuna. John Goodman, Ving Rhames, Tom Sizemore, Patricia Arquette...chiar si Marc Anthony. Fiecare aduce ceva acestui film si formeaza un ansamblu de calitate pentru film.
Finalmente, stilul vizual mi-a adus aminte de Fight Club foarte mult, acea duritate a imaginii, stralucirea culorilor in contrast cu negrul predominant, aura luminii...un element important ce au facut vizionarea filmului mai interesanta. Pana la urma insa simtiti ca sunt lipsuri pe ici si colo, in special in poveste, pentru ca desi personajele par conturate bine, povestea pare neterminata si cu goluri. Insa pentru ca din punctul meu de vedere conturarea personajului principal este completa, filmul primeste:
8.25/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu