joi, 3 decembrie 2009

Au hasard Balthazar {1966}

Off, ce-mi plac mie filmele astea...nu mai rezist cat de mult imi plac. N-as putea sa povestesc filmul asta decat subliniindu-i absurditatile si cum unii idioti vad arta in asa ceva...normal, nu toti care vad arta din acest o si inteleg, dar de aia imi bat joc...

Ca sa o spun direct, regizorul Robert Bresson a fost un om foarte credincios...insa el a ales sa arate credinta sa infinita prin a nu o arata deloc pe ecran in mod direct ci prin cateva scene subtile si mult substrat. Daca nu mi-a placut cred ca e evident ca nu pot sa intru in detalii privind tehnica lui slaba si metodele incredibile, pe care le vad numai aia care vor sa vada ceva, folosite in filmele sale. Apropo de filmele sale am mai vazut si L'Argent, ultimul sau film...extrem de prost, extrem de plictisitor, regie tampita, actori inexistenti, toate vroind sa arate cum banul ne dezumanizeaza si ne robotizeaza atat in miscari cat si emotii si gandire...ma lasi? Nu asa se arata...in nici un caz nu asa se arata ceea ce vrei tu sa transmiti.

De altfel, si in acest film, in care un magar este personajul principal lumea se comporta cam la fel, insa un pic mai bine...actorii aveau ceva vana in ei dar daca scena spune sa fii asa si asa, adica robot si apoi iar robot asa au fost. S-au executat excelent. Balthazar vrea sa ne arate o lume in care credinta dispare, incetul cu incetul si cum asta arata venirea raului suprem sau al sfarsitului. Evident, asta e o aberatie de maniac religios, insa s-a aratat subtil...

Stau si ma holbez iar la final...despre care multi spun ca e unul din cele mai memorabile. Spoiler, sau nu, magarul moare, efectiv...se filmeaza moartea unui magar. Da, nu a fost impuscat, e un magar batran si de asta moare de fapt. Dar eu acum imi imaginez ce faceau cretinii din spatele camerei...regizorul in mod clar statea si se uita la magar si spunea "asta e arta"...poate alti doi-trei de pe acolo ziceau la fel, plangand poate in acelasi timp. Asta nu e arta, filmul asta nu e arta...e o aberatie in care nimeni nu se comporta ca un om ci ca un robot ce incearca sa imite emotii umane la comanda. A fost dureros pentru mine sa vad asa ceva. Cea mai tare chestie din filmul asta a fost cand magarul era la circ si facea calcule complexe gen 834 x 6, facea si mai si, dar a fost intrerupt de propria sa frica.

Balthazar cica e un film de arta dar din punct de vedere cinematografic, artistic, nu poti sa te alegi cu nimic. E vid. E un gol imens plin cu nimic. Tot ce poti sa speri ca o sa capeti din aventura asta morbida e o lectie qvasi-poetica despre religie...cea catolica in mod special, pentru ca asa era si regizorul.

6/10

L'argent (1983) - 5/10. Tot de la asta de mai sus. Mult mai prost, mult mai enervant, mult mai plictisitor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu