M-a enervat teribil filmul asta in timpul vizionarii. O captura mai proasta decat asta a naturii umane n-am mai vazut...nu atat proasta cat mai mult inexacta, exagerata, telenovelistica...doar pentru a exagera proportiile dramei, pentru a te forta sa simti ceva, fara a fi aceasta intruziune una naturala, fireasca...
Povestea prinde viata in tren si felul cum interactioneaza cei dintr-un tren oarecare unul cu celalalt. In primul rand trebuie sa spun ca absolut fiecare personaj este un stereotip, niciunul nu este ceva unic sau cineva care se comporta natural, fara a avea replici pregatite. Asa s-a vazut la fiecare personaj si dau vina pe scenariu si regie la capitolul asta. Avem 3 povesti...toate se intampla in acelasi timp dar nu se accidenteaza una cu alta intr-o explozie dramatica ca in alte filme. Chiar daca e acelasi tren si aceeasi cursa, povestile nu au niciun punct tangent.
Spun in mare despre ce e fiecare poveste ca sa vedeti si voi ce au ales regizorii sa povesteasca cand puteau prinde in mare atmosfera dintr-un tren, fara a se focaliza pe o poveste extrem de slaba, la fiecare dintre regizori...apropo de asta. E vorba despre Ermanno Olmi, Abbas Kiarostami si Ken Loach, in ordinea povestilor pe care le povestesc. Prima poveste e aceea a unui batranel ce realizeaza o poveste de dragoste in capul lui, chiar daca el stie ca este una ce nu se poate intampla niciodata...probabil pentru ca e cu o femeie tanara insa poate si pentru ca el nu este in stare sa o duca pana la capat, chiar si prin primul pas, o scrisoare prin care incearca sa-i vorbeasca ei...asta in mare e povestea principala. Pe langa asta se prinde comportamentul ciudat din punctul de vedere al regizorului ce se intampla intr-un vagon unde nu sunt compartimente (important acest aspect)...
A doua poveste e aceea a unei femei batrane, extrem de tafnoase si infumurate, vaduva unui general. Si aici personajele sunt schitate usor si iar vedem comportament ciudat al carui studiu este inutil din simplu fapt ca e un comportament ciudat, de neinteles, ce in realitate nu s-ar intampla in veci. Asta e problema acestui film, comportamentul ciudat, ilogic, irational este omniprezent si nu inteleg chestia asta...ce, calatoria cu trenul ne face sa ne comportam ca niste gorile fara gandire, fara inteles? A treia si ultima poveste este aceea a unor fani de fotbal care se duc la un meci din Roma pentru a urmari echipa favorita. Biletul unuia dintre ei, in mod ciudat (IAR!!!), lipseste si nu e de gasit...a fost furat de niste refugiati, povestea lor trista este penibila...si alegerea unuia dintre cei 3 pusti microbisti de a se razgandi la 180 de grade este total ridicola. De la o secunda la alta este ba extrem de furios si revoltat ca s-a furat ceva de pret pentru unul dintre ei si la alta e calm si inmuiat de povestea refugiatei...nu exista asa ceva.
Prost film. Aceasta bucatica de cinematografie, desi este facuta de regizori respectati, eu zic ca e demna de a fi ignorata. Comportament debil, regie foarte slaba si scenariu subtire. Nu il recomand.
6/10
Povestea prinde viata in tren si felul cum interactioneaza cei dintr-un tren oarecare unul cu celalalt. In primul rand trebuie sa spun ca absolut fiecare personaj este un stereotip, niciunul nu este ceva unic sau cineva care se comporta natural, fara a avea replici pregatite. Asa s-a vazut la fiecare personaj si dau vina pe scenariu si regie la capitolul asta. Avem 3 povesti...toate se intampla in acelasi timp dar nu se accidenteaza una cu alta intr-o explozie dramatica ca in alte filme. Chiar daca e acelasi tren si aceeasi cursa, povestile nu au niciun punct tangent.
Spun in mare despre ce e fiecare poveste ca sa vedeti si voi ce au ales regizorii sa povesteasca cand puteau prinde in mare atmosfera dintr-un tren, fara a se focaliza pe o poveste extrem de slaba, la fiecare dintre regizori...apropo de asta. E vorba despre Ermanno Olmi, Abbas Kiarostami si Ken Loach, in ordinea povestilor pe care le povestesc. Prima poveste e aceea a unui batranel ce realizeaza o poveste de dragoste in capul lui, chiar daca el stie ca este una ce nu se poate intampla niciodata...probabil pentru ca e cu o femeie tanara insa poate si pentru ca el nu este in stare sa o duca pana la capat, chiar si prin primul pas, o scrisoare prin care incearca sa-i vorbeasca ei...asta in mare e povestea principala. Pe langa asta se prinde comportamentul ciudat din punctul de vedere al regizorului ce se intampla intr-un vagon unde nu sunt compartimente (important acest aspect)...
A doua poveste e aceea a unei femei batrane, extrem de tafnoase si infumurate, vaduva unui general. Si aici personajele sunt schitate usor si iar vedem comportament ciudat al carui studiu este inutil din simplu fapt ca e un comportament ciudat, de neinteles, ce in realitate nu s-ar intampla in veci. Asta e problema acestui film, comportamentul ciudat, ilogic, irational este omniprezent si nu inteleg chestia asta...ce, calatoria cu trenul ne face sa ne comportam ca niste gorile fara gandire, fara inteles? A treia si ultima poveste este aceea a unor fani de fotbal care se duc la un meci din Roma pentru a urmari echipa favorita. Biletul unuia dintre ei, in mod ciudat (IAR!!!), lipseste si nu e de gasit...a fost furat de niste refugiati, povestea lor trista este penibila...si alegerea unuia dintre cei 3 pusti microbisti de a se razgandi la 180 de grade este total ridicola. De la o secunda la alta este ba extrem de furios si revoltat ca s-a furat ceva de pret pentru unul dintre ei si la alta e calm si inmuiat de povestea refugiatei...nu exista asa ceva.
Prost film. Aceasta bucatica de cinematografie, desi este facuta de regizori respectati, eu zic ca e demna de a fi ignorata. Comportament debil, regie foarte slaba si scenariu subtire. Nu il recomand.
6/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu