joi, 19 noiembrie 2009

Reconstituirea {1968}

Singura chestie pe care o regret după ce am vizionat filmul asta e ca l-am văzut în vreo 3 părţi, la 3 momente diferite. Prima data ba aveam sa plec undeva, a doua data s-a întrerupt curentu ca era ora 1 jumate noaptea. Normal, nu s-a întrerupt ca era ora 1 jumate , s-a întrerupt ca aşa au vrut ăştia de la CET sau ce-o fi fost.

O astfel de vizionare nu e sănătoasa. Trebuia văzut dintr-o singura vizionare, fără întreruperi, fără deranj. Atmosfera unui film e întreţinută în felul asta şi te ajuta/mă ajuta sa judec filmul cum trebuie. Eu n-am reuşit chestia asta...dar dacă stau şi mă gândesc bine nici dacă îl vedeam într-o singura vizionare, neîntreruptă tot nu cred ca eram în stare sa spun despre ce e vorba în filmul asta. La nivel simbolic, metaforic, de idee...ca de povestit sunt în stare.

Doi puşti de vreo 20 de ani s-au îmbătat într-o seara şi s-au bătut între ei, prieteni fiind, şi au spart capul unui barman din localul respectiv. După o perioada, după teatrul cu poliţia în secţie, cu judecătorul, cu procurorul, detalii care nu sunt relevate spectatorului însa care sunt uşor de înţeles după ce vedem ceva din film, îi vedem pe toţi, pe cei doi tipi, pe procuror, pe profesorul lor, pe poliţist, înapoi la locul faptei pentru a reconstitui faptele pentru un film educaţional despre efectele alcoolului.

Chiar şi aşa, fără sa îi înţeleg în totalitate simbolistica filmul mi-a plăcut foarte mult. Are un feel foarte mişto, românesc, în care ne regăsim. Sistemul corupt, cu abuzul de putere a făcut ca acest film sa fie interzis la vremea lui din cauza regimului comunist, bine însă ca nu a murit, ca nu a fost pierdut pe undeva prin arhiva CNC-ului. În fond, aici e o bucăţică de istorie necenzurată, cu tovarăşi şi tovarăşe aruncate mult prea des, pentru ca aşa vrea Secu si Ceaşca...însă ceva tot nu le-a plăcut. Şi acel ceva e evident după vizionare...poliţişti şi procurori care fac abuz de putere doar pentru ca aia sunt tineri şi proşti. Şi până la urma se termina tragic...care se traduce tot printr-o critică la adresa sistemului. Dar nu e tocmai aşa...adica nu e numai anti-comunist.

E vorba şi despre diferenţa dintre generaţii si astfel diferenţa de gândire dintre cei tineri şi cei bătrâni. E evoluţie naturala, mânată şi de rebeliunea anilor adolescenţei, a obiceiurilor si a moralelor. Un film foarte bun, regizat de Lucian Pintilie.

10/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu