miercuri, 11 noiembrie 2009

Khane-ye doust kodjast? {1987}

Where Is the Friend's House?

Filmul iese in evidenta printr-o chestie simpla. Toata lumea care il vede stie exact despre ce e vorba in filmul asta, la nivel de mesaj si emotie. E vorba despre inocenta copilariei, despre responsabilitate si prietenie nemarginita si neconditionala dar in primul rand, din punctul meu de vedere e vorba despre empatie. Colegii de la scoala, din 1-4, din 5-8, din 9-12 intotdeauna au lasat o impresie majora asupra noastra. Am gasit prietenii durabile printre acesti oameni, prietenii circumstantiale, adevarat dar in marea majoritatea a cazurilor s-au creat prietenii durabile.

Putearea acestui film a stat in regia "distanta" si imaginea pustiului. Obiectul sinceritatii pure, al inocentei copiilor, al simtului de dreptate, al responsabilitatii si al prieteniei adevarate. Toate acestea sunt studiul principal al filmului, restul sunt doar insertii pentru a duce filmul mai departe si fiecare ajuta intr-un fel sau altul la sublinierea ideilor principale. Dupa vizionarea filmului s-a mai rulat si un documentar despre regizor si drumul sau pana acasa la o versiune mai batrana cu 20 de ani a actorului din rolul principal. Ni s-a relatat un secret care a creat figurile ingandurate si pline de griji ale personajului principal cand a realizat ca a luat si caietul colegului sau, pe punct de exmatriculare. Secretul a fost...regizorul l-a pus pe actor sa calculeze in cap sume destul de complicate pentru clasa I sau a II-a...gen 35+48+9+3. Acest calcul mintal a creat chipul plin de compasiune si teroare la gandul ca "ce o sa pateasca colegul si prietenul meu maine".

Acel chip...cel de mai sus, ajunge in inima fiecaruia si desi eu personal nu am avut cand eram mic niciun (din cate imi amintesc eu) moment de atat de multa grija si responsabilitate fata de altcineva, ma face sa ma mir de natura umana. Cat de complexa este...in fine, pustiul stia doar ca trebuie sa ii duca colegului sau caietul ca de nu il exmatriculeaza insa actiunile sale sunt mai puternice decat cuvintele si de asta filmul este atat de bun.

Bine, caracteristicele regizorului sunt acting realist, dialog exact cat trebuie, nu mai mult, nu mai putin, un ritm nu alert, filmat exterior in general, in interior foarte putin, lumina naturala...nicio influenta Holywoodiana, evident. Cam asta-i...merita vazut filmul, chiar daca unele faze mi se par putin trase de par, dar nu mai intru in detaliile acestora sa nu stric iluzia unui film bun.

8.3/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu