Dupa-amiaza unui tortionar {2001}

Asta e show-ul lui Gheorghe Dinica. De la inceput pana la sfarsit. Desi Lucian Pintilie e regizorul nu s-a simtit prea mult mana lui. Nu am simtit ca a fost o regie prea complexa, cum m-am obisnuit din celelalte filme ale sale pe care le-am vazut...una simpla, eficienta, cu putine momente dramatice asta din cauza ca scenariul/povestea era pe primul loc si avea nevoie de atentie totala.

Povestea unui tortionar, inumanitatea cu care isi facea treaba, inumanitatea cu care a ramas dupa ce a terminat treaba definitiv si inumanitatea cu care este tratat si o sa fie tratat tot restul vietii de cei care ii sunt aproape si stiu ce au facut. O tortura care s-a intors impotriva sa, una personala cu care trebuie sa traiasca tot restul vietii. O viata grea, ce nu poate sa fie numita ca una traita ci mai mult una irosita, care a adus mai mult rau decat bine. La un anumit nivel al subconstientului incearca sa compenseze prin tot raul pe care l-a facut fiind apicultor, iubindu-si fiul chiar daca acesta ii vrea moartea, traind cu greu anii batranetii...

Traieste asa pentru ca stie ca a gresit si ii pare rau. A vrut sa fie judecat dar chiar si rudele victimelor nu ii acorda importanta lui din cauza ca ei cred ca aceasta a fost impins de la spate sa distruga vieti...sa tortureze. Asta a ales sa faca, acum la batranete plateste pretul pentru ce fel de trecut a ales. Intreaga sa poveste este un studiu al vietii dupa care multi psihologi pot spune ca totul se datoreaza copilariei nelipsite de violenta si alegeri mult prea dificile pentru un copil. Gheorghe Dinica a jucat excelent acest rol dificil si complex...de asta am si zis in primul rand ca asta e filmul lui, nu regizorului sau scenariului...

Un film bun pentru Romania dar nu atat de bun ca celelalte filme ale lui Pintilie.

7.5/10