Raise RavensO poveste ciudata, care cu greu poate fi inteleasa si tradusa in alte culturi. Cica filmul are foarte mult de a face cu istoria Spaniei din anii '70. Asta nu cunosc, deci nu imi dau cu presupusul, insa ce cunosc e ca acest film are ca tema principala moartea.
Trei fetite tocmai au simtit cum o copilarie normala le-a fost furata. Cel putin una fericita. Mama lor a murit acum ceva timp, un an sau doi, iar tatal lor a murit recent. Una dintre ele traieste insa mai mult decat celelalte doua aceste drame. Ea e Ana, o fetita care a trait atatea vizite ale mortii in viata ei incat aceasta devine o parte din viata ei, neintelegand in totalitate acest proces. Moartea mamei ei are ca vinovat, din punctul ei de vedere, pe tatal ei care nu a respectat-o, venind acasa tarziu si inseland-o mai pe fata sau nu. Mama ei s-a inbolnavit repede si micuta Ana crede ca s-a intamplat asta din cauza felului cum o trateaza tatal ei.
Din acel moment ura micutei fata de tatal ei a fost, pentru ea, justificata, crezand ca ea l-a omorat. Pe de alta parte vedem cum acesti copii trec peste moarte, fiecare in felul lor. Ana reinvie spiritul mamei sale pentru a o linisti, doreste moartea oamenilor care incearca sa o ajute sa treaca peste acest moment, cea mai matura, Irene viseaza scenarii deranjante care implica moartea, iar cea mica nu prezinta niciun fel de cicatrice emotionala din cauza ca e prea mica.
Ana insa e personajul principal. A simtit din plin moartea parintilor ei, fiind martora la decesul ambilor...ea fiind o figura serioasa insa extrem de trista, care nu ar dori sa fie prinsa intr-un moment de slabiciune emotionala. Simbolistica e prezenta in cantitati reduse insa deloc de ignorat, regia e facuta si ea modest insa cu cateva elemente ce scot in evidenta emotii interioare puternice. Un film interesant, morbid, neobisnuit...
8.25/10
Trei fetite tocmai au simtit cum o copilarie normala le-a fost furata. Cel putin una fericita. Mama lor a murit acum ceva timp, un an sau doi, iar tatal lor a murit recent. Una dintre ele traieste insa mai mult decat celelalte doua aceste drame. Ea e Ana, o fetita care a trait atatea vizite ale mortii in viata ei incat aceasta devine o parte din viata ei, neintelegand in totalitate acest proces. Moartea mamei ei are ca vinovat, din punctul ei de vedere, pe tatal ei care nu a respectat-o, venind acasa tarziu si inseland-o mai pe fata sau nu. Mama ei s-a inbolnavit repede si micuta Ana crede ca s-a intamplat asta din cauza felului cum o trateaza tatal ei.
Din acel moment ura micutei fata de tatal ei a fost, pentru ea, justificata, crezand ca ea l-a omorat. Pe de alta parte vedem cum acesti copii trec peste moarte, fiecare in felul lor. Ana reinvie spiritul mamei sale pentru a o linisti, doreste moartea oamenilor care incearca sa o ajute sa treaca peste acest moment, cea mai matura, Irene viseaza scenarii deranjante care implica moartea, iar cea mica nu prezinta niciun fel de cicatrice emotionala din cauza ca e prea mica.
Ana insa e personajul principal. A simtit din plin moartea parintilor ei, fiind martora la decesul ambilor...ea fiind o figura serioasa insa extrem de trista, care nu ar dori sa fie prinsa intr-un moment de slabiciune emotionala. Simbolistica e prezenta in cantitati reduse insa deloc de ignorat, regia e facuta si ea modest insa cu cateva elemente ce scot in evidenta emotii interioare puternice. Un film interesant, morbid, neobisnuit...
8.25/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu