The Hurt Locker {2008}

Filmul asta a fost si la IIFF 2009...insa a fost la alt cinema si eu nu am reusit sa ajung sa-l vad. Sunt sigur ca a fost o experienta cinematografica intensa si extraordinara pe marele ecran cu sunet de calitate (acolo unde este valabil). La festivalul din 2008 din Venetia a primit 4 premii, in mare premii speciale. Si inca pe atat la alte concursuri si pentru alte chestii...

Filmul urmareste povestea a trei soldati din armata americana trimisa in Irak din motive numai de ei stiute...evident, un motiv ar fi mentinerea pacii, pace care trebuie mai intai impusa. Apoi pe langa asta ar mai fi o sumedenie de motive pentru care americanii s-au dus in razboiul asta de rahat unde mor sute de soldati si mii de vieti nevinovate. Si apropo, asta e tot un film care arata cat de urat si inuman e un razboi. Pe langa urmarirea acestor trei soldati, in particular, armata americana in general...vedem cum interactioneaza ei cu lumea din jurul lor, unde sunt peste tot potentiali inamici si unde cam peste tot pot gasi o bomba.

Da, e de adaugat ca cei trei s-au specializat pe dezamorsarea bombelor. Unul din ei in mod special e mai nebun de felul sau, salbatic, a recunoscut la un moment dat in film ca a dezamorsat 873 de bombe...numai din numarul asta ne putem da seama ce fel de om e. Daca ar fi dezamorsat o bomba pe zi asta inseamna ca a stat 2 ani si ceva in armata facand numai dezamorsari...dar poate mai erau si cate doua-trei alerte de bomba pe zi...dar poate pauza dintre aceste alarme era mai mare deci se poate ajunge si la 5 ani de dezamorsat bombe. Un stagiu tine un an, dupa care au o vacanta binemeritata.

Lumea celor trei se invarte atat de mult in aceasta armata incat toata incarcatura emotionala o descarca in oamenii care ii inconjoara aici, in Irak, in superiori, in oamenii cu care lucreaza, in localnicii cu care intra zilnic in contact. Cei de acasa, din America, sunt incet-incet uitati si inlocuiti cu o slujba barbarica dar care aduce multa satisfactie eu-ului interior, mandriei si respectului de sine. Ajung ca familia lor sa fie formata din alti soldati iar pierderea unuia dintre ei este la fel de zdrobitoare ca pierderea unui membru de familie.

Bineinteles, fiind vorba de dezamorsat bombe vedem cateva momente geniale de, bineinteles, dezamorsat bombe, construite atat inteligent cat si cat mai pline de suspans si tensiune. Suntem alaturi de soldati, le simtim sudoarea curgand pe fata, simtim tremuratul mainilor si frustrarea lor cand ceva nu merge cum trebuie. Simtim ca suntem acolo si regizoarea, da, o femeie (o femeie regizand un film de razboi), Kathryn Bigelow, a facut o treaba magistrala. Si nu ma mira deloc ca e femeie, ma mir doar ca a facut o treaba atat de buna pentru un film de razboi. Ea a mai regizat cateva filme ca Point Break, K-19: The Widowmaker si alte cateva filmulete care mai de care mai slabe sau care au primit recenzii negative.

Filmul asta, insa, e excelent si merita toata atentia!

8.5/10