vineri, 9 octombrie 2009

G-Force {2009}, Land of the Lost {2009} si Private Benjamin {1980}


N-am mai luat poza cu ciumpalacii aia de la G-Farce. Asadar astea's ultimele 3 filme vazut de mine si nici una nu merita un post dedicat. Dintrun motiv simplu...sunt slabe. Sunt submediocre si dai de ele numai daca vrei sa dai de ele. Pentru ca singure nu ies in evidenta...nu au prin ce pe cont propriu. Nu sunt nici prea, prea, nici foarte, foarte.

Sunt genu ala de film pe care il vezi in cazuri extreme cu cineva sau cand te plictisesti de moarte ca nu ai ce face insa risti sa te plictisesti si mai tare daca nu te lasi cufundat in atmosfera filmului. Eu am zis ca pe primele doua le vad pentru ca sunt cateva mici detalii care m-au interesat. In G-Force de exemplu erau actorii care si-au imprumutat vocea animalelor digitale...printre care numaram Sam Rockwell, Nicholas Cage (pe care nu il recunoaste multa lume dupa voce in film), Penelope Cruz, Steve Buscemi, Jon Favreau si Tracy Morgan. Cei care se vad in carne si oase sunt vazuti rar si au personaje neinteresante si foarte plate, de parca animalele digitale au personalitate mai dezolvatat...

Cam asta m-a interesat pe mine la G-Force...nu povestea...porcusori de Guineea care vorbesc si au misiune secrete tip Mission: Impossible, asta e deja subiect ce poate distra numai copilasii mici. Eu nu numai ca nu mai sunt un copilas dar nici nu m-a introdus in poveste astfel incat sa o cred...cu exceptia unui element. Inventia ce traduce limbajul porcusorilor in limbaj uman. Macar nu au facut aceeasi greseala aberanta ca in trecut cand animalele vorbeau fara probleme cu oamenii de parca e ceva normal. Bine, acolo e fantezie si e film...dar unele se vroiau luate in serios.

La Land of the Lost imi place de Anna Friel pe care am urmarit-o cu placere in Pushing Daisies, unde mi-a placut foarte mult si m-a facut astfel sa vad si alte filme in care a jucat. Apoi este Will Ferrell care m-a facut "sa ma rad" in cateva filme insa aici, putine au fost datile in care am ras cu pofta insa mi-am dat seama ca e o placere vinovata filmul asta. Nu m-a plictisit, mi-a placut actrita din rolul principal, m-a facut sa rad de cateva ori, ceea ce e bine, plus ca m-a distrat aventura si m-a facut sa ma simt parte din echipaj, ala care tace, se uita si face ca ei in timp ce ei merg mai departe. Dar nu e ceva extraordinar filmul asta si nici memorabil. Regizorul a mai fost o chestie ce m-a facut sa ma uit la film...el regizand si Lemony Snicket's A Series of Unfortunate Events, a carui vizual mi-a placut si mi-a atras atentia complet. Plus ca juca si Jim Carrey.

Private Benjamin e pe lista si am zis ca hai sa vedem si cu asta ce e. Previzibil in imprevizibilitatea lui, o tipa cam fitoasa, caracteristica Holywoodului, jucata de Goldie Hawn, nu mai stie ce vrea sa faca cu viata ei asa ca intra in armata. Cat e in armata (aici avem multe aventuri si poante ratate) intalneste iubirea vietii ei, cel putin asa crede, nu contesta nimeni chestia asta, un doctor frantuz, jucat de Armand Assante, de care se indragosteste. Fad, se putea mai comic, Goldie e intr-adevar un plus, dar nu destul...se putea mai bine din orice punct de vedere. Dar te face sa ghicesti cum o sa se termine si nu sunt decat doua raspunsuri...ramane cu francezu sau se intoarce in armata?

5/10, 6/10 si 5/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu