Hm, puternic film, plin de emotii reale...Camera fiului, cum se traduce din italiana, e un film despre o familie perfecta care traieste o pierdere. Fiul si fratele celor de mai sus moare intrun accident cat a fost la scufundari in mare. Pana in acel moment, fiecare personaj este conturat perfect, caracterizat in asa fel incat sa ii cunoastem si, mai tarziu, sa le intelegem durerea prin care trec. Din acest punct de vedere Nanni Moretti, producatorul, regizorul, scenaristul si actorul din rol principal din acest film, a facut o treaba excelenta facandu-ne cunostinta cu personajele complexe.
Drama incepe la un moment dat cand lumea lor este data peste cap. Punctul forte este bineinteles momentul de dupa ce au aflat de moartea baiatului. Fiecare reactie este scoasa din realitate si nu este catusi de putin exagerata sau fortata. Simti durerea. O simti pentru ca e in doze sanatoase si pentru ca sunt la momentele perfecte. Regia a fost perfecta din punctul meu de vedere.
Personajul principal este un tata si un sot iubitor, un psihanalist bun dar inca relativ tanar si deci neexperimentat. Are grija de sanatatea lui, alergand in fiecare zi...isi iubeste copii la fel de mult, ajutandu-i si fiindu-le alaturi. Relatia cu sotia lui este foarte sanatoasa si parca scoasa din basme, dar nu...exista oameni de genul asta, care se iubesc adevarat si dupa 20 de ani.
Din punctul meu de vedere filmul asta e un tur de forta din partea lui Nanni Moretti. El regizand, el producand, el scriind acest film. Si tot el a jucat si in rolul principal...cel mai complex. Filmul ne arata prin ce trece o familie normala la moartea cuiva drag si ce fac ca sa treaca peste astfel de evenimente tragice si triste. Filmul e foarte bun si merita vazut, chiar daca va invit sa bociti in fata ecranelor.
8.25/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu