Cel mai puternic sentiment ce il poate avea un om pe pamant este dragostea...dragostea este rai si raiul este iubire. Frumos...Dar nu e numai un film romantic acest film atat de avantgardist din '46, nu...e si despre viata si filosofie, fiindu-mi greu sa tin pasul cu numeroasele referinte catre mai marii filosofi si ganditori ale vremurilor trecute. Cuvintele lor inspira intotdeauna dreptate si pace, chiar daca multi nu ii asculta. Si ce mod de a incheia o zi...mai devreme, astazi, am vazut unul din cele mai violente filme de razboi "Go and See" si acum vad unul din cele mai pacifiste, rationale si as zice naive filme despre razboi si efectele acesteia asupra lumii.
Scena din final, cu judecata, e cu adevarat o scena ce nu te lasa sa te odihnesti. Dureaza vreo 20 de minute in care englezul si americanul se bat cu argumente de ce tara lor e mai buna si cine a facut cele mai multe razboaie, cine e mai rau, cine e mai bun...prejudicii care credeam ca nu au ce cauta la o judecata acolo "sus". Dar in acelasi timp putem crede ca totul s-a petrecut in mintea unui om care a fost la un pas de moarte, deci toate scenele din "cer" s-au petrecut dupa cunostintele si credinta sa despre ce se petrece in viata de apoi. E un film pentru oricine, indiferent de credinta sau judecata.
Totul e scris excelent, jucat excelent si regizat excelent. E un film unic, la vremea aia, care ramane intiparit in mintea oricarui spectator. Povestea de dragoste din film este credibila, chiar daca putin teatrala pe ici, pe colo, iar publicul feminin il indrageste instant pe David Niven, britanicul cu ochi albastrii...iar noi o indragim din prima clipa pe Kim Hunter, americanca care iubeste neconditionat.
In concluzie, filmul are cate ceva pentru oricine, plus o viziune interesanta asupra lucrurilor ce se petrec in Rai. O poveste de dragoste frumoasa si cvasi-reala si mult, mult dialog inteligent.
9/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu