miercuri, 8 iulie 2009

In the Loop {2009}

Vazui filmul asta acum vreo 20 de minute...e o comedie atat de buna incat nu am ras. Vorbesc foarte serios. E extraordinar de buna. Dar care e motivul pentru care nu am ras. Sunt atat de obisnuit si saturat de comedii unde predomina comedia fizica si poantele de toaleta incat comedia cu adevarat inteligenta ca aceea din Dr. Strangelove nu ma face decat sa zambesc tamp si ma chinui sa urmaresc poantele. De ce?

Pentru ca sunt firesti. Fac parte din conversatie si sunt ascunse printre cuvinte. Nu sunt punch-line-uri asa cum suntem obisnuiti. Nu e ultima replica dintr-un dialog. Aici, fiecare replica are ceva amuzant, deci ma repet. FIECARE replica are ceva amuzant. Tot dialogul acesta satiric din tot acest film este amuzant. Dar mi-a fost greu sa-l urmaresc...trebuie sa recunosc. Mi-a fost greu pentru ca este umor britanic, rapid cu limbaj specific si fara o traducere, asa cum am patit acum, mi-era foarte greu sa rad pentru ca trebuia sa fiu atent la urmatoarea replica si la discutie in general. Trebuia sa fiu atent despre ce e vorba in filmul asta...

Si chiar si asa mi-este greu sa imi dau seama ce am vazut. O satira politica unde UK-ul si USA-ul vor sa porneasca un razboi si in graba lor ies foarte mult situatii amuzante, personaje lipsite de indemanare, precizie si inteligenta. Comparatia cu Dr. Strangelove nu e degeaba. Este exact acelasi tip de umor. Amuzant numai dupa un studiu repetat asupra replicilor si mai ales intelegerea lor.

Personajele sunt unul si unul. Il avem pe ministru dezolvatarii internationale care a scos o boacana si de atunci toata presa isi bate joc de el. E putin naiv, sigur pe el, se crede mai important decat este...face o papusa foarte buna pentru un papusar. E jucat de Tom Hollander, Beckett din Piratii din Caraibe. E foarte amuzant tipul. Il mai avem pe James Gandolfini, locotenent general, un fals pacifist, frustrat, ipocrit. Tipa de langa el, si ea foarte amuzanta, dar scopul careia nu l-am gasit inca. Mai este si tipul tanar care vrea sa intre in politica si astfel este asistentul ministrului. Il indruma, mai zice cate ceva dar in mare e ajutorul lui si in acelasi timp prieten. Apoi este tipa care seamana cu tipul de mai sus...asistenta lu aia din poza. Evident, cei doi se combina. In context are logica...asa, ca o zic eu, nu. Si nu in cele din urma este un tip, Tucker, directorul de comunicatii al prim ministrului Marii Britanii. Asta e cel mai amuzant dintre toti simplu pentru ca e foarte violent in limbajul sau. Injuraturile pe care le scoate sunt foarte originale si de efect, dar tot asa, injuraturi care au nevoie de putina gandire pentru a fi intelese si a intelege rolul lor in contextul dat. Bineinteles, e un deliciu si frustrarea lui generala, care se poate lua mana de mana cu cea a generalului de mai sus.

Comedie de genu asta e si asa un lucru rar, greu de urmarit, da, dar e lucru rar. Si atunci cand avem onoarea sa mai gasim si asa ceva, nu trebuie sa ii dam drumul vreodata. Trebuie doar, pentru cine nu stapaneste engleza sa gaseasca o traducere buna, dar buna rau. Una care si interpreteaza, nu numai traduce. Pana atunci, vizionare placuta si spor la ras.

8.5/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu