Ponyo on the CliffSau Ponyo mai simplu. Acesta este ultima opera a geniului animeului Hayao Miyazaki. El a adus una din cele mai bune animatii facute vreodata, Spirited Away, plus alte cateva minunatii cum ar fi My Neighbour Totoro, Princess Mononoke si Howl's Moving Castle. Universuri unice, asemanatoare intre ele, dar pana la urma total diferite. Plus ca acest gen de animatie este cea mai frumoasa din cauza ca e facut in stilul vechi. Nu cu ajutorul calculatorului, nu cu o tehnica ce ar grabi procesul ci clasic...fiecare frame al filmului desenat cu mana, de la zero. Nici Disney nu le facea asa de bine...dar ale lui sunt in alta categorie, nu in aceea a animeului.
In acesta avem povestea unui baietel care traieste langa mare...in fiecare zi se joaca cu barcuta in apa pana cand, intro zi, intalneste in apa, intepenita intrun borcan, o creatura gingasa si dulce...pe care mai tarziu baiatul o numeste Ponyo. Incet, si intotdeauna dragut, se infiripa o prietenie dulce intre cei doi, chiar daca Ponyo este un peste...mai exact o sirena, in viziunea lui Miyazaki. Filmul are multe mesaje anti-poluare, anti-gunoi aruncat in ocean, etc...dar in acelasi timp acest film este destinat aproape exclusiv copiilor.
E dulce, linistit, momentele extrem de periculoase sunt tratate cu usurare de catre copiii din film, nu se plange (decat la momentele legate de prietenie) nu tu violenta (personajul negativ nu avea decat foarte multa grija de acea creatura pe care o dorea inapoi cu pretul unui tsunami. Tocmai de asta nici nu mi-a placut atat de mult...e prea copilaros. Nu se ia in serios cand sunt elemente de pericol mortal...bine, nici nu se vrea credibil, e imposibil chiar sa presupun asa ceva, la cate elemente de magie si fantastic are.
E un film placut, putin cam lung dupa parerea mea, plicticos...dar animatia e superba chiar daca din cand in cand pare si aceasta copilaroasa, daca gasiti o versiune buna.
8/10
In acesta avem povestea unui baietel care traieste langa mare...in fiecare zi se joaca cu barcuta in apa pana cand, intro zi, intalneste in apa, intepenita intrun borcan, o creatura gingasa si dulce...pe care mai tarziu baiatul o numeste Ponyo. Incet, si intotdeauna dragut, se infiripa o prietenie dulce intre cei doi, chiar daca Ponyo este un peste...mai exact o sirena, in viziunea lui Miyazaki. Filmul are multe mesaje anti-poluare, anti-gunoi aruncat in ocean, etc...dar in acelasi timp acest film este destinat aproape exclusiv copiilor.
E dulce, linistit, momentele extrem de periculoase sunt tratate cu usurare de catre copiii din film, nu se plange (decat la momentele legate de prietenie) nu tu violenta (personajul negativ nu avea decat foarte multa grija de acea creatura pe care o dorea inapoi cu pretul unui tsunami. Tocmai de asta nici nu mi-a placut atat de mult...e prea copilaros. Nu se ia in serios cand sunt elemente de pericol mortal...bine, nici nu se vrea credibil, e imposibil chiar sa presupun asa ceva, la cate elemente de magie si fantastic are.
E un film placut, putin cam lung dupa parerea mea, plicticos...dar animatia e superba chiar daca din cand in cand pare si aceasta copilaroasa, daca gasiti o versiune buna.
8/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu