Trebuie sa recunosc o chestie mica...nu m-am plictisit asa cum credeam ca o sa se intample. Misterul mi-aatras din start atentia pentru ca aun astfel de subiect mi se pare intotdeauna interesant.Razboiul simbolic dintre religie si stiinta e vechi, dar e si neconcludent din cauza ca se desfasoara in spatii restranse, in batalii personale, in cresterea copiilor. Tot zic ca lumea crestina este aceea condusa de frica, de irationalitate, de misticism si fantezie. Concluzia filmului nu face decat sa impace ambele tabere si, poate, chiar sa le uneaca printru raspuns pueril ca acela cum ca avem nevoie de amandoua.
Misterul filmului parca ar fi un puzzle ireal, fara substanta si cu putine semnificatii, chiar si in cazul Illuminatilor. O statuie aratand spre alta pana la capatul drumului imaginar. Twistul din final, desi imprevizibil din punctul meu de vedere, iti da motive sa crezi ca prima concluzie la care ai ajuns in privinta personajului negativ este una buna, acesta numarandu-se printre cei care ii crezi in stare. De cele mai multe ori chiar asta e problema unui mister slab spre mediocru. Intotdeauna trebuie sa iti arate suspectul si acesta de cele mai mult ori lucreaza cel mai aproape de victima. In acest caz Papa. Mi-a placut si situarea actiunii in jurul alegerii unui nou papa dar si in timpul testelor de la CERN, chiar daca acestea nu s-au produs in acelasi timp, in realitate.
Eroismul din final poate fi comparat usor cu cel mai cliseic erou din Hollywood. Poate din start, in carte, a fost imaginat asa, dar este foarte exagerat si de prost gust.
Filmul merge pentru o vizionare. Actorii joaca banal spre prost, insipid, in special Tom Hanks si tipa aia a carui nume nu il stiu si nici nu ma intereseaza. Pana la urma e si normal. Rolul lor e nesemnificativ pe langa misterul si problemele ce le poate avea Vaticanul cu anti-materia. Stiinta distruge religia. A fost interesant.
7/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu