2 Days in Paris {2007}

Ok, poate fi greu de crezut dar e un chick flick. Din cauza ca e despre relatii si din cauza ca e regizat de o femeie, cea din imaginea de mai sus...din mijloc. Asa...Julie Delpy.

Ea a prins din mers ceva din Before Sunset si Before Sunrise ale lui Linklater si astfel a facut ea un film romantic dupa viziunea si stilul ei. Stil care seamana izbitor de mult cu cel al lui Linklater dar in acelasi timp nu e total identic. A luat cuplul care sunt impreuna de doi ani si i-a dezbracat de superficialitati, de emotii false si i-a pus in fata emotiilor primare, normale intro relatie. Nesiguranta, gelozia, suspiciunea, romantismul, dragostea si multe altele au fost emotiile ce au predominat acest film romantic.

E despre cum nu putem avea pe cineva care o sa ne fie in totalitate pe plac, trebuie sa ii iubim cu neajunsurile pe care le au, trebuie sa le iubim greselile si unele prostii pe care le scot din gura. Trebuie sa ii iubim chiar daca 60% ne enerveaza, asta daca ii iubim deja de foarte mult timp si pe parcurs le gasim problemele. Asta daca chiar crezi in dragoste si in puterea ei. Dragostea necesita sacrificii si acestea inseamna si ca trebuie sa ne multumim si cu mai putin pentru ca nimeni nu e perfect. Nimeni nu e asa cum vrem noi sa fie si nici nu o sa gasim pe cineva care sa fie asa. Trebuie doar sa intalnim pe cineva cu care ne intelegem, cu care nu ne certam in fiecare secunda si cu care avem ce discuta. Si trebuie sinceritate intro relatie. Atata timp cat exista adevar intre cei doi, relatia trebuie sa fie mai usoara.

Nu ne permitem sa fim pretentiosi ca viata trece, altii isi dau seama prea tarziu ca trece, altii vad si simt cum trece si savureaza fiecare moment pana cand gasesc pe cineva care sa le completeze viata. E diferit la fiecare. E special si magic la fiecare.

Filmul e destul de bun. Dar cum am zis in primele cuvinte, e un chick flick. Unul foarte bun dar tot pentru femei este. Mie mi-a placut sa ma uit la cum interactioneaza cei doi actori din rolurile principale, Julie Delpy si Adam Goldberg, doi actori pe care ii respect imens, tineri cum sunt, deoarece au o carisma deosebita si o prezenta pe ecran pe care nu o intalnesti prea des. Ambii joaca excelent.

Plus ca e un film extrem de amuzant care desfinteaza ideea ca Parisul ar fi romantic. Asta am uitat sa mentionez. E extrem de amuzant sa vezi cum americanii se comporta in jurul strainilor si invers. Bariera de limbaj a scos in acest film multe scene amuzante si asta mi-a placut. M-am distrat. Chiar foarte mult si pentru asta merita nota:

8/10