luni, 1 iunie 2009

The Grapes of Wrath {1940}

Asta e un film adevarat despre familie. Nu tampeniile care se autonumesc asa in ziua de azi (si aici ma refer la alea la care scrie family cand le cauti - family movie)...asta e un film ce arata realitatea, asa cum a fost ea, nemiloasa, dura, o realitate in care familie era pe primul loc. Era cel mai important lucru in acea mare criza a Americii. Fiind unita avea sanse mai mari de supravietuire, era atat de simplu si direct. Cu cat era mai greu in realitate, cu atat trebuiau sa se uneasca si sa munceasca impreuna, desi stiau ca este greu. Unii dintre ei munceau mai putin pentru ca ba erau bolnavi, ba batrani sau erau insarcinate...

Si totul a pornit de la acel lucru care ar trebui sa ne faca viata mai usoara. Libertatea. Pamanturile le-au fost luate la fel cum este tras un covor de sub tine cand nu te asteptai. Tumba pe care o faci pana ajungi inapoi pe pamant este drumul spre mai bine sau spre mai rau...depinde de puterea dragostei si a familiei. De ce o tara care face reclama libertatii poate face atat rau poporului sau. Un rau ce schimba vieti nu neaparat in bine...un rau ce ne taie picioarele de sub noi si noi trebuie sa crestem altele.

Un lucru care mi s-a parut nemaipomenit la filmul asta nu e numai puterea lui dar si cum e un efort de echipa. Intregul ansamblu de actori a lucrat asa cum o spune si filmul, ca o familie. O familie de oameni talentati care muncesc pentru un scop maret. Acel scop e acest film care va dainuii in istoria noastra pana cand nu mai va fi o istorie. De ce? Pentru ca filmul prezice si asta, un rau permanent, omniprezent aflat in aomeni care cauta cu disperarea iesirea din saracie. Uita de umanitate si de binele fata de altii. Insa tot ce conteaza e familia unita si un dram de noroc. Asta e primul pas spre un mai bine.

Se vede ca filmul e facut dupa o carte, o carte omonima scrisa de John Steinbeck, unde fiecare replica e aleasa perfect pentru actiunea din scena, unde nu se uita de detalii si povestea ramana tensionanta si permanent deprimanta, pana la final unde se zareste un dram de optimism din partea mamei personajului principal, Tom Joad, jucat de Henry Fonda. Aceasta a luat Oscarul, Henry nu, dar l-a mai luat si regizorul, John Ford.

Il recomand. E destul de actual, poate nu la fel de grav dar nu putem fi prea prevazatori.

10/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu