Toti am auzit (poate nu toti l-am citit) de marele roman al lui Charles Dickens omonim. Ei, acest film este modernizarea acelui roman, pe care, spre rusinea mea, trebuie sa-l citesc. Cred insa ca aceasta este mult mai profunda din orice punct de vedere fata de film.Filmul este superficial, este super hollyowoodian si neconvingator la capitolul de poveste de dragoste. Filmul se grabeste cu o repeziciune misterioasa spre...spre ce? Spre un final previzibil ca in orice versiune americana de film romantic dar previbil si din cauza optimismului nemuritor al romanticului incurabil. Ce sa facem...asa suntem toti cand iubim cu adevarat. Dragostea adevarata se cunoaste din prima, fara dubiu...bine, nici eu nu cred ca in dragoste la prima vedere dar asta poate fi tradusa ca fiind o placere fizica combinata cu placerea de a sta cu persoana respectiva fara compromisuri, neconditionat...pur si simplu placerea de a sta cu cineva, sa vorbesti despre orice e primul pas spre o poveste de dragoste durabila si frumoasa.
In rest muzica m-a impresionat, in special punctul culminant de la mijlocul spre sfarsitul filmului, cu sarutul din ploaie...melodia aia, compusa de Patrick Doyle, e perfecta pentru un astfel de moment si pentru orice alt moment asemanator.
Apoi, filmul asta te poate deprima teribil...ca daca stai si te gandesti, daca nu iti cunosti perechea cand inca sunteti copii, filmul asta nu e pentru voi si apoi zici ca nu ai sa-l/o mai gasesti niciodata...ceea ce e trist si bineinteles ca neadevarat ca na, e doar un film/carte (daca si acolo e la fel si sunt sigur ca da). Trebuie sa mai spun ceva si despre regie...frumoasa, ca doar e mana lui Alfonso Cuaron, un regizor mexican foarte talentat care ne-a mai adus filme ca Y Tu Mama Tambien, Children of Men si Harry Potter and the Prisoner of Azkaban (care ramane dupa mine cel mai bun Harry Potter ecranizat, pana acum).
7/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu