Cateva chestii care merita mentionate despre filmul asta:1. Cartea dupa care a fost inspirat filmul a fost scrisa de acelasi tip care a scris cartea dupa care s-a luat genialul Fight Club, acest fiind Chuck Palahniuk...iar chestia asta cred ca e unul din motivele pentru care merita vizionarea filmului. Doar stim ca Fight Club a fost un succes total cu un mesaj extrem de puternic si cu unul din cele mai bune plot-twisturi de final facute vreodata.
2. Sam Rockwell e alegerea perfecta pentru rolul asta iar personajul i se potriveste ca o manusa...un mesia dependent de sex (alta chestie tare de tot), sarmant, kinda stupid, care isi cauta originile in timp ce se cauta pe el insusi in amalgamul de personaje in care se regaseste...e un om cu mai multe fete dar care nu difera cu mult fata de original.
3. Scenariul nu e lipsit de surprize si avem chiar una mare la final...insa in nici un caz cu acelasi efect ca al Fight Clublui...de fapt, cele doua filme au in comun doar autorul cartilor cu acelasi nume, nimic mai mult...poate doar intalnirile in grup in care toata lumea isi toarna oful ca niste roboti fara sentimente si creier...kinda the same thing...
In rest, filmul e misto, dar nu extraordinar, nu e in nici un caz la fel de revelant ca Fight Clubul, nici nu cred ca incercat sa fie...trebuie doar luat ca un film in care cineva incearca sa descopere cine e dar care isi da seama ca nu prea e posibil sa afli cand singura persoana care iti stie trecutul in intregime, mama ta, are o forma de dementa. Regia e facuta de actorul pe care il vedem intotdeauna in roluri secundare Clark Gregg. A facut o treaba decenta dar o astfel de poveste merge de la sine insa unele inserturi (ca sa faca filmul sa arate mai interesant) sunt utile pentru efectul total al filmului...Cam atat, ajunge...aaa, e o comedie foarte reusita, am ras de fiecare data cand era necesar.
7.5/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu