sâmbătă, 21 februarie 2009

Vals Im Bashir {2008}

Pot sa incep zicand cat de unic e filmul asta...desi e un film artistic care spune o poveste reala prin intermediul animatiei este si o biografie sau, poate chiar mai bine, un documentar despre razboiul din Liban din 1982. Cu acesta se vrea mai mult o relatare a impactului razboiului asupra psihicului unui soldat, impactul traumatic pe care il are razboiul cat si functia de detasare mintala in timpul unei perioade tragice. Deci nu numai ca e o animatie a unui razboi insa si interpretarea viselor unui soldat traumatizat de razboi face din filmul asta unul unic.

Impactul emotional pe care il are filmul asupra spectatorului este echivalent cu puterea amintirilor ce o au protagonistii...pentru ei e tot una ca in cazul nostru. Noi ne imaginam ca am fi in mijlocul luptei, chiar daca stim ca nu am fost niciodata, ei isi amintesc din vorbele altora si la fel ca noi sunt trimisi intr-un loc in care, din pacate, au fost dar au ales sa-l stearga din memoria de lunga durata (legatura dintre memoria de scurta si cea de lunga durata nu a fost facuta niciodata). Felul cum amintirile comunica cu cel care le-a avut e numai prin intermediul visului, astfel nu tocmai exacte insa care se lasa cu interpretari...

Animatia ajuta enorm la punerea povestii pe ecran din cauza ca de cele mai multe ori, in viata reala, nu ar fi posibila o astfel de productie decat cu foarte multe milioane de dolari plus alte sute de efecte speciale (asta nu a avut nevoie decat de 2 milioane de dolari plus cativa artisti talentati si timp). Atmosfera filmului, cel putin, nu stiu daca se poate dublica in vreun fel in viata reala...eu nu cred ca e posibil. Contrastul dintre culori arata lipsa luminii sau prezenta acesteia in cantitati mici, printre nori ca si cum pe tot parcursul razboiului soarele a lipsit. Simbolistica din film e puternica si e placut cum iti gadila gandirea, facandu-te sa intelegi ce au vrut sa spuna...cei 26 cainii din visul unui personaj, vis ce a trezit interesul regizorului nostru sa caute mai multe despre amintirile sale...stie ca a fost intr-un razboi sangeros insa a uitat tot...pe de o parte chestia asta a fost buna pentru el pentru ca nu a fost bantuit de cosmaruri si ganduri rele despre ce a facut insa ceea ce am facut la un moment dat in viata ne urmareste pana la capat, fie ca vrem sau nu.

E un film foarte puternic, cu o coloana sonora impresionant de frumoasa, cu un impact vizual mare si cu o poveste ce merita ascultata si inteleasa.
Razboiul ne dezumanizeaza si noi refuzam sa invatam din ele pentru a nu le repeta...
Nu a fost nominalizat la cea mai buna animatie anu asta din cauza ca anul trecut s-a facut deja o animatie politica cu Persepolis si tot nu i-ar fi dat premiul si astfel l-au trecut la Cel mai bun film strain ca in felul asta sa castige premiul pe care il merita...sper sa castige.

9.5/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu