Falling Down {1993}

De parca poti sa cazi si in sus...da, nu e posibil insa o zicem oricum.
Film bestial ce prezinta magnific frustrarea consumatorului in fata a tot ce e superficial, prost si pur si simplu gresit si ajuta la deevolutia tuturor lucrurilor dar in special a gandirii noastre. Ii avem pe toti, de la inceput pana la sfarsit, fiecare cate un capitol...de la scena din incipit cu traficul ingrozitor (scena ce mi-a adus aminte imediat de scena de vis din 8 si jumatate a lui Fellini) care a dat tonul acestui film, fie prin faptul ca, asa cum e aratat in filmul lui Federico, iti arata ca totul e un vis de la inceput pana la sfarsit, chiar si muzica ajuta la chestia asta, un ton sinistru, bizar, ireal...fie prin prezentarea claustrofobiei facute de om, mizeria lui aflata in anti-teza cu prezenta inocenta a copiilor si a rasetelor lor ce amplifica senzatia oribila de sufocare.

Personajul lui Michael Doglas (a jucat incredibil in filmul asta) este numit la final, in generic, D-Fens, la fel ca numarul sau de inmatriculare a masinii personale, pe imdb aflu ca il mai cheama si William Foster. William 'D-Fens' e un tip obisnuit aflat pe la mijlocul vietii sale care, pur si simplu, innebuneste. Cauza acestei nebunii isi gaseste sursa in mai multe locuri...fie din cauza ca a fost concediat de la munca, fie ca sotia a divortat de el, fie din cauza societatii bazata pe consumul in masa a porcariilor.

Coreeanul/chinezul/whatever care vine in tara lui D-Fens si are tupeul sa scumpeasca produsele din magazinul sau fara bun simt sau mai are si nesimtirea sa nu invete limba tarii care ii plateste viata. Baietasii de cartier care se leaga de omul normal pentru o bucata de ciment de parca s-ar afla in jungla si se lupta pentru o bucata nesemnificativa de teritoriu. Cersetorul care si-a dat seama ca face mai mult bani stand degeaba cerandu-i de la tine decat sa munceasca cinstit. Santierul de pe strada care se ridica acolo peste noapte fara un scop anume (bine, chestia asta pe la noi nu o vezi insa ii vezi ca stau degeaba mult mai mult decat e necesar). Fast-foodurile care cresc in oras ca ciupercile otravitoare dupa ploaie care dicteaza consumatorului cand se termina mic-dejunul si cand incepe pranzul. Bancile...nici nu mai are sens sa mai zic ceva de ele. Neo-nazistul de la coltul strazii care e deghizat in veteran cinstit care isi merita magazinul de doi lei ca a luptat pentru tara. Bogatanii cu palarii caraghioase care se caca pe ei ca tot ce au li se cuvinte ca doar au furat cinstit ani de'a randu. Plasticianu mincinos care ridica moralu unor persoane care nu merita acest lucru si care face avere de pe urma lor.

Toate stereotipurile astea dau apa la moara frustrarii ce apartine omului cinstit. Omul care a muncit cu adevarat. Ni se prezinta o lume reala, ireala prin circumstante. Un film bun spre foarte bun.

8.25/10