duminică, 25 ianuarie 2009

Today's batch...

Primu:
Bloody Sunday (2002) ...Paul Greengrass inainte sa ajunga cu adevarat faimos. Cam de la filmul asta a inceput totul pentru el. De la filmul asta s-a dus si a regizat a doua parte din trilogia lui Bourne, a regizat pana la o nominalizare pentru United 93 si ultima parte din Bourne...uimindu-ne prin felul de a captura actiunea si dialogul intr-un mod cat mai realist, introducandu-ne efectiv in lumea respectiva...cum a facut asta? Prea simplu...hand-held camera si mult zgâlţâit de camera...haotic si cateodata (Bourne Ultimatum) extrem de enervant.
Astfel de filmari sunt excelente cand e de spus o poveste reala, cutremuratoare...dar si atunci cand vrei sa dai filmului un simt al vitezei mai ridicat, afectandu-i pe privitori si pe stomacurile lor. Bun. Filmul ne prezinta evenimentele din 30 Ianuriarie 1972 (e atat de exact) din Nordul Irlandei unde politia si un mars de protest s-au ciocnit formand un haos total ce s-a lasat cu victime omenesti. Pe langa ca povestea e foarte puternica si trista, doza de realism creste datorita regiei lui Greengrass care nu a pus niciodata camera aia pe un trepied sau ceva...intotdeauna tinuta in mana, umbland printre oameni, documentand iar prezenta camerei printre oameni nu este simtita insa ne simtim noi printre ei...e o experienta si chestia asta. Pe alocuri, sunetul o cam da insa in bara, parca e sunet romanesc (si nu am avut nici traducere), dialogurile in aer liber se aud cel mai prost, dar cu toate astea, parca mai bine ca la romani.
Un film ce merita vazut datorita ipocriziei, datorita faptului ca ramane obiectiv (ambele parti au tras) insa e usor sa tragem o concluzie la final.
8/10

Al doilea:
The Magnificent Seven (1960) ...cel mai vechi remake pe care, cred, l-am vazut vreodata. Evident, e dupa Shichinin no Samurai (Seven Samurai), insa in versiunea pur americana...si cum poate fi ceva mai pur american decat cowboii? Nu va asteptati la mari modificari de scenariu...partea proasta e ca eu nu imi amintesc multe din detaliile originalului ca sa fiu sigur de asemanari si deosebiri...si nu pentru ca nu mi-a placut ci pentru ca e a naibii de lung iar aceste detalii s-au pierdut ca nu au fost folosite niciodata (de mine...intr-o discutie sau ceva). Ei bine...partea asta americana nu e la fel de reusita ca cea a lui Kurosawa dar e un remake al naibii de bun, comparandu-l cu calitatea celor din ziua de azi. Personajele sunt bine definite, unele mai puternic schitate decat altele, dupa importanta lor in poveste dar si altele. Povestea in sine e cea din original...un sat sarac are nevoie de ajutor impotriva banditilor si astfel, cu banii putini pe care ii are, cauta cei mai disperati, sa le zicem, luptatori. Si acum, de ar fi sa recomand una din ele nu ar trebui sa mai stau pe ganduri insa durata originalului e primul lucru ce descurajeaza la prima vizionare...in rest nimic...asa ca e cel mai bine sa le luati in ordine cronologica.
8.5/10 - originalul are de la mine nota 9/10, sorry.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu