vineri, 2 ianuarie 2009

Double Indemnity {1944}

Film ce numai prin numele sau alcatuieste definita film-noirului, unul din cele mai bune, unul din cele mai inteligent scrise, unul din cele mai complexe si cu adevarat, unul din cele mai memorabile.
Toate elementele caracteristice unui film-noir sunt prezente...umbrele omniprezente, femeia fatala, jaluzelele de la geam, crima aproape perfecta, elementul de mister, tensiunea interminabila si munca de detectiv.
Femeia fatala este jucata de nominalizata la Oscar (pentru acest film si pentru inca 3) Barbara Stanwyck, descoperind in ea o femeie care se gandeste la crima din prima clipa cand vede oportunitatea, cauta cantitati mari de bani in cele mai simple (insa complexe - ca din cate stim, cantitati mari de bani nu sunt usor de gasit) locuri indiferent de consecinte...Victima acestui film nu este sotul acestei femei fatale care ajunge omorat pentru a incasa asigurarea in caz de accident, ci este tocmai amantul ei, domnul Walter Neff, jucat decent de Fred MacMurray, un agent de asigurari, care o data ce a gasit-o pe doamna Dietrichson cade in planul ei din cauza ca se indragosteste imediat de ea...cei doi alcatuiesc un plan fara cusur ce, foarte bine, ii poate face mai bogati cu $100.000. Asa cum aflam pe parcurs, acest plan nu este perfect insa este rezolvat nu prin dovezi clare ci intuitii si presupuneri pana cand, avem clar confesiunea criminalului.
Filmul intentionat e previzibil din cauza ca pe noi nu ne intereseaza finalul ci ne intereseaza povestea si cum s-a produs crima si ce l-a facut pe criminal sa confeseze...presiunea constanta, mustrarea de constiinta poate distruge in totalitate un plan foarte bun pentru crima si distrugerea oricaror indicii ca ar fi fost o crima...pana la urma, nu politia elucideaza misterul si nici agentul de asigurari care primeste cazul, seful lui Neff...ci criminalul in sine ce a cedat de la atata stres si presiune ce se acumula in jurul lui si in jurul acestui caz.
A fost o reala placere sa vad cum totul este descoperit, cum fiecare piesa cade la locul ei, cum fiecare nerv este rupt, cum stresul creste, la fel si tensiunea...perfect regizat, perfect scris, aproape perfect jucat. Un film memorabil caruia nu ii dau 10 curat din cauza ca a trecut timpul putin cam greu cu el...desi a fost placut...
9/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu