duminică, 28 decembrie 2008

Seven Pounds {2008}

N-am putut...pur si simplu nu am putut. Din start a fost facut in asa fel incat toti sa simtim compasiune si tristete...toti am simtit cum eram trasi in vesnica formula de film care ne face sa bocim ca si cum intram intro capcana cu buna stiinta. Nimeni nu vrea sa planga la un film decat daca vrea...eu unu, in mod ciudat, nu am reusit, desi ma asteptam la scene de genu asta.
In schimb am vazut mesajul filmului, unul foarte puternic si plin de dreptate dureroasa...Pentru asta se exploateaza sufletul unui personaj, se distruge pentru lacrimile noastre...astfel ca acest film sa se hraneasca de pe urma lor.
Luati-ma pe mine ca exemplu...eu nu am plans (or even shed a tear), deci intr-un fel sunt de acord ca nu functioneaza filmul asta ca unul ce se intentioneaza a fi extrem de trist, in stilul tipic Hollwoodian. Totul mi s-a parut extrem de bine regizat, ca un experient sociologic...ganditi-va la mine ca tipul care sta si se uita la public in timp ce acesta plange cand ei se uita la ecran, iar eu stau in fata lor, notand pentru ce anume "chişă" ei ochii...
Nu pot sa spun decat ca au facut o treaba excelenta...interpretarile au fost excelente, in special la Will Smith si Rosario Dawson...iar la Will se presupune deja o nominalizare la Oscarul din 2009 insa eu consider ca jucat nitel mai slab decat in The Pursuit of Happyness dar o sa fie luat oricum in vizor din cauza ca pentru asta joaca el. Rosario, deja nu prea zice nimeni nimic despre ea, mi s-a parut ca a facut o treaba foarte buna iar povestea induiosatoare o ajuta destul...
Regizorul e tot ala din "The Pursuit..." si e evident ca Will simte ca poate face ceva cu regizorul asta si vice-versa.
Cat despre film: e plin de secrete, mister si pe masura ce se parcurge toata durata mult mister se dezvaluie si singurul minus e ca se face previzibil din propria inertie, din propria vointa, astfel finalul nu e atat de puternic pe cat ar fi putut sa fie. Scena cu telefonul catre 911 de la inceput ar fi putut imbunatati finalul poate numai putin, dar ar fi fost imbunatatit...daca nu mai exista si ramanea numai unde trebuia, acolo unde a fost, la final.
O poveste ce e facuta sa te faca sa plangi, sa simti compasiune...dar in acelasi timp e si un film bun si satisfacator...depinde de starea in care te afli.
8/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu