marți, 16 decembrie 2008

Los Olvidados {1950}

Un film pe care nu ai ajunge sa-l vezi decat daca iti este recomandat de catre cineva in care ai mare incredere cand vine de cinema uitat, amintit numai in cercuri restranse de cinefili adevarati. Nu pot sa zic acum ca m-a uimit teribil, insa e mai real decat ai vrea, privit din punctul de vedere al optimistului, care o sa ramana profund pana cand, in final, se regleaza toate scorurile insa iti ramane un gust amar dupa ce il vezi.
Luis Bunuel, celebrul regizor spanilor al anilor '50-'60, a luat o pauza de la celelalte lucrari ale sale, care tind mai mult spre latura supra-realista si se axeaza de aceasta data pe o poveste dureroasa despre saracie si crima in mahalalele din Mexic. Mi-a adus aminte de Cidade de Deus iar cel care nu ii vede asemanarea pur si simplu nu a vazut Cidade de Deus. Fiind un tip caruia ii place mai mult cinemaul modern, spre deosebire de cel din anii '40-'50 Cidade e mult mai puternic vizual, emotional si in acting decat acesta. Acum, daca ati vazut City of God si va placut va recomand sa nu il mai vedeti pe asta, insa daca nu, il vedeti pe asta mai intai si apoi filmul brazilian.
Acesta de astazi se bazeaza in special pe caracterizarea personajelor. Pustiul ce intra in gasca din cauza ca nu are iesire (asa e mahalaua) insa doreste sa fie un copil bun iar ma-sa sa vada acest lucru, un alt delincvent care a fugit de la scoala de corectie sa faca haos acolo unde este privit ca "cel mai tare, cel mai bazat" astfel restul pustanilor ii urmaresc usor ordinele in ale furatului, mai avem si un mos orb, vocea trecutului, cand pe vremea lui din cauza nu stiu carui general, totul era mai bine, pentru care au un sentiment de mila combinat cu scarba in diferite momente ale filmului si nu in ultimul rand un pusti, care datorita sortii, ajunge ca acestia din cauza ca tatal sau il paraseste intr-o parte a acestui "cartier" si nu se mai intoarce...insa nu e genul usor coruptibil astfel incat "cei 7 ani de acasa" i-au fost de mare folos.
Filmul se invarte, deci, in jurul acestor personaje, de la bune la rele, de la tinere la batrane...o lectie de viata dura, nemiloasa a carui vizionare e cam de nota
8/10

Un comentariu:

  1. Citade de deus, da inainte de ala e Pixote a lu Babenco. primu buneual care mi-a placut.

    RăspundețiȘtergere