Asta e ceea ce numesc eu film frumos. Asta e un film de suflet, un film la care razi, plangi, stai ca pe ace, inima ti se inmoaie, respiratia e in ton cu filmul, bataile inimii la fel...E un film despre viata.Iar eu, ca multi altii sunt un fan devotat al lui David Fincher ce a regizat capodopere moderne ca Fight Club si Se7en si filme memorabile ca Zodiac, The Game si Panic Room. Am zis dintotdeauna ca e un regizor ce promite sa aduca mari filme pe panza de la cinema si stiu ca nu ne va dezamagi nici in viitor. Cu filmul asta e posibil sa-si fi asigurat un Oscar pentru regie la decernarile din 2009, dar de nu, o sa-i fie mai usor in anii ce urmeaza pentru ca oricum atrage atentia de fiecare data cand face un film, iar numele sau are deja un ecou puternic.
Scenariul este scris de acelasi tip care a scris si scenariul castigor de Oscar al lui Forrest Gump. Iar aici, ca si in celalalt film, cuvintele pastreaza o nota de caldura ce nu poate fi masurata, un talc cu care ar fi de acord si inteleptii, o placere cand sunt auzite si intelese. Iar povestea din spatele lor este una din cele mai frumoase si plina de viata pe care poti s-o vezi pe un ecran de orice fel...insa e cot la cot cu cea din Forrest Gump. Nici nu are sens sa o descriu dar am sa zic subiectul principal: viata unui om ce se naste batran si moare tanar. De cate ori m-am gandit la un astfel de subiect cand eram mic fara sa aud de F. Scott Fitzgerald sau de orice alta sursa ce s-ar fi gandit la acelasi lucru...eram intotdeauna curios cum ar fi viata unui astfel de om...cum s-ar naste si cum ar muri...cum ar fi ca el sa vada cum toti cei din jurul sau mor inaintea lui de batranete, cand el intinereste. E interesant pentru oricine ce s-a gandit la viata si infinita ei complexitate.
Actingul a fost pe masura acestui film, adica frumos, curat si precis, in primul rand din partea lui Pitt care tinteste un Oscar in 2009...joaca foarte bine, insa nu am putut sa nu simt ca se putea si mai bine din partea lui. Parca a jucat mai bine in The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford dar in cel de anul asta nu prea sunt momente de acting puternic, dramatic ci doar asa, ca in viata...da, asta nu e un lucru rau. Tot aici s-a reintalnit cu Cate Blanchett cu care a mai jucat in Babel...si ea a jucat foarte bine, oricum toata lumea stie deja ca Blanchett joaca perfect.
Imaginea e perfecta si are un oarecare aer de basm, usor incetosat, usor ireal dar care oricum iti da impresia ca totul e perfect posibil si plauzibil. Decorurile sunt perfecte din 1918 pana in prezent si ajuta la definirea atmosferei filmului.
E un film superb despre cum viata e identica oricine ai fi, oricum ai trai si oricat timp ai avea...ai aceleasi oportunitati ca oricine, poti deveni oricine, te poti indragosti de oricine...toate la timpul lor.
9.5/10
Tocmai l-am văzut și eu și sunt foarte mulțumit, pentru că mi-a înlăturat teama ca anul ăsta nu voi putea susține niciun film pentru Oscar așa cum am făcut-o anul trecut cu „No Country for Old Men”, pentru că nu văzusem încă ceva destul de bun pentru premiul cel mare. Iar despre ceea ce ai scris, nu pot să spun decât că, dacă aș scrie și eu ceva despre film, aș scrie cam același lucru, începând cu Fincher care deja și-a câștigat insignifiantul meu sprijin în cursa lui pentru trofeu, deși până să-i văd filmul eram ferm convins că nimeni nu-l face anul ăsta pe Ron Howard, și până la actigul despre care am exact aceiași părere.
RăspundețiȘtergereE, mi se pare mie sau Cate Blanchett e una dintre acele actrițe care arată fenomenal pe peliculă dar nu și în realitate?
In realitate nu am vazut-o...dar cred ca in film a ajutat-o si computeru. Poate nu tot timpul dar cred ca au fost momente...cand dansa balet parca arata prea a locului si nu mi se pare ca are ea tocmai trupul unei balerine.
RăspundețiȘtergereNu stiu, parerea mea...