Defectul filmului e ca e unul previzibil. Da previbil rau de tot...adica faza cu tensiunea cea mai mare, cea cu autobuz"ele" din final, marele punct culminant al acestui mic film cu potential. Adica, hai s-o luam logic. Filmul se cheama "Traitor" ceea ce se traduce "tradatorul" si avem un personaj principal ce apare imediat dupa faza din inceput cand un pusti il vede pe tatsu cum se urca intro masina care in secunda doi explodeaza...lucru care bineinteles da drumu la o serie de emotii in inimoara pustiului incat isi dedica restul vietii sa ii distruga sistematic pe genul de oamenii care i-au ucis tatal si astfel devine un cetatean al planetei, fara o casa anume, doar un loc in care stie ca s-a nascut. Acele sentimente, emotii despre care vorbeam mai sus sunt bazate in principal asupra unuia puternic...sentimenul de razbunare, insa stie ca nu poate sa-si duca planul de-o viata la sfarsit din cauza ca nu rezolva nimic daca vinde bombe oamenilor ce l-au omorat pe tatal sau...teroristii. Astfel incepe povestea destul de simpla dar care incearca sa fie complicata de infiltrare a unui om ce doreste moartea cuiva in cercul acelui cuiva, lucrand meticulos din interior, pas cu pas, dedicand total zile si zile. Insa punctul forte la un astfel de film nu sunt actorii sau scenariul ci daca e plin de suspans sau nu, ei bine, nu prea e...am zis, e previbil. Daca e previbil s-a dus supansul. Asta e...Si acum o chestie ce m-a amuzat teribil la final...ghiciti cine a venit cu ideea (povestea) extrem de serioasa a filmului cam prin 2003...tocmai domnul amuzant Steve Martin, un icon al comediei in America, iaca la asta nu ma asteptam.
7/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu