miercuri, 12 noiembrie 2008

Stalker {1979}

Mi-a placut filmul...si daca incep si termin cu asta devin un idiot care nu stie despre ce vorbeste din cauza ca oricine a vazut filmul asta stie ca pentru a-si dovedi parerea lui succinta despre film trebuie neaparat sa scrii n randuri in care arati ca nu te-ai uitat ca prostu la un film de genu asta...e un film dificil, dar nu destul de dificil din cauza ca finalul e unul inchis, in care se explica cam totul, deci loc de interpretari peste interpretari nu prea vad...cei care insa se aventureaza spre gasirea unor interpretari diferite asupra unor chestii deja explicate in film inseamna ca incearca sa fie mai inteligenti decat trebuie, nu decat sunt...Acum da, ziceti probabil (fara sa ziceti de fapt) ca, daca esti tu asa de inteligent, care e explicatia singulara a filmului?
Cateodata, mi-este greu sa imi gasesc cuvintele incat sa imi exprim parerea cum trebuie asa ca urmaresc parerei care, in mod extrem de ciudat, nu ma lasa sa le caut ci pur si simplu imi sar in ochi din prima. Asa ca:
Filmul este despre copii. ... eh? Tare, nu? Nu...e despre oameni maturi cu suflet de copil...suflet? Mentalitate, poate...pentru ca sufletul (credinta) lor e atrofiat, asa cum zice calauza in final. De ce imaturitatea asta? Pentru ca un caine poate circula fara probleme in ZONA, insa un om, hiper-precaut, are sanse mari sa moara acolo. Calauza - personajul principal - isi face traiul ducand persoane in crize de personalitate si existenta intr-un loc care, aparent, este aparat foarte bine...cica ar fi "aterizat" un meteorit acum multi ani si de atunci se intampla numai lucruri ciudate in zona respectiva. Lumea intra in ZONA si nu mai iese...inexplicabil. Misterul a fost elucidat in final dar mai intai trebuie sa suporti (inceapea sa devina insuportabila) o polologhie, un monolog de mai multe ore si cateva minute. Zic monolog pentru ca, desi pare ca fiecare personaj isi spune parerea filosofica despre viata, suna de parca, regizorul/scenaristul Tarkovsky vorbeste de unu singur pentru elucidarea unui mister si pentru a duce mai departe povestea spre deznodamantul deloc previzibil dar fara a ajunge la o concluzie...cine stie?
ZONA este locul calauzei si numai al lui. E locul lui de joaca, unde se joaca cu ceilalti copii care vor sa ii viziteze cel mai secret loc de pe planeta. Dar ZONA nu e decat sinceritatea si inselaciunea in acelasi timp...e locul unde regulile sunt atat de dramatic relatate de calauza incat zici ca sunt de cand lumea, reale, tangibile. Calauza e un om din abisul cosmic, e un om spatial care se joaca cu oamenii de pe Pamant in stilul credibil, studiat.
Ajungem la un moment dat sa vedem o pereche de schelete, parca imbratisandu-se, intro secventa a filmului din a doua jumatate, spre final...te intrebi cum au ajuns acolo...cu siguranta explica faptul ca oamenii nu se intorc din ZONA o data intrati si ne dam seama, eventual, ca de vina e Calauza, le arunca apa, le interzice sa se intoarca din loc atunci cand isi pierd rucsacele, ii lauda cand supravietuiesc atunci cand el crede ca si-au gasit finalul (ca in secventa din poza de mai sus).
E un film constant interesant si uimitor, chiar si atunci cand nu se intampla nimic...dar mai sus am exagerat. Daca gasiti si alte interpretari valabile (ceea ce e si normal, din cauza ca filmul asta are aproape 30 de ani) care va convin, foarte bine...nu sunt un exemplu.
9/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu