sâmbătă, 15 noiembrie 2008

The Conversation {1974}

Stiti genul ala de film la care daca nu te uiti la ce se intampla in incipit nu mai poti sa te uiti deloc? Cam asa e filmul asta. Fara inceput, fimul asta, nu inseamna nimic...poate daca esti atent pe parcurs si poti sa faci legaturile, ai putea sa-ti dai seama dar mie, cel putin, mi s-a parut foarte important inceputul.
In film e vorba despre un fel de detectiv particular care asculta conversatiile oamenilor in functie de ce misiune primeste de la cel ce il angajeaza. Initial credeam ca e doar un fel de test, sa vada cat de bine prinde el "The Conversation" dintre 2 oameni care, aparent, nu vorbesc despre nimic interesant. Ajunge sa inmaneze misiune angajatorului insa e primit de asistentul acestuia, jucat de Harrison Ford (foto sus, stanga), suspect insa , nu accepta banii si deja crede ca in aceasta banala conversatie este mai mult decat crede.
Asa ca, ce face? Ia inapoi banda pe care i-a inregistrat pe cei doi, banda formata din combinarea a trei surse de sunet, cele 3 formand o capodopera in materie de ease dropping...cand s-a asezat la masa de editare a fost ca si cum un compozitor renumit s-a asezat la masa de scris...si avand din nou banda, a inceput sa citeasca printre randuri si a inceput sa se prinda despre ce este vorba in discutia pe care au avut-o cei doi tineri indragostiti.
Suspansul m-a omorat pe toata durata filmului. E excelent.
Paranoia e sentimentul cu care l-as despre cel mai bine pe personajul lui Gene Hackman (excelent actor, brilliant), Harry Caul. E un om a carui slujba se bazeaza pe ascultarea unor conversatii sau convorbiri secrete si totusi nu poate sa ramana detasat, profesionist si se implica si dupa pararea mea, e o alegere proasta, dar cred ca asta era si intentia. E uimitor sa-l urmarim pe toata durata filmului pe acest Harry Caul, un personaj singuratic, paranoic, ce doreste sa fie lasat in pace si sa se asigure constant ca nu este urmarit in propria sa casa, unde oricum nu are cu cine discuta. E ironic cum o persoana ce urmareste nu doreste sa fie urmarit (sau crede ca nu poate fi urmarit), probabil din cauza ca se crede cel mai bun din bransa.
De vazut.
9/10

Un comentariu:

  1. Cand ajungi sa-ti dai seama , ca totul este in revers, ca pe cine ai crezut bun este rau si agresorul este de fapt victima, atunci realizezi ca si tu esti la fel de vulnerabil ca si el , ca si tu poti fi pus sub urmarire si nu-ti ramane de facut decat sa canti la saxofon !

    RăspundețiȘtergere