duminică, 19 octombrie 2008

The Thin Red Line {1998}

Nominalizat la şepte Oscaruri, şepte...damn. And not one win. Damn x 2.
Scos in acelasi an cu filmul lui Spielberg tot despre cel de-al doilea razboi mondial, e usor sa-ti dai seama de ce asta e mai putin cunoscut, nu neparat mai prost. Spielberg a facut un film extrem de realist, uman, excelent vizual, cu un scop exact...observarea naturii umane in conditii de viata si moarte. Iar The Thin Red Line e exact acelasi lucru numai ca se concentreaza mai mult pe partea filosofica, filosofie relatata de catre bravii nostri (adica americani, nu romani) soldati si din clipa asta iti dai seama ca e o facatura. Nu numai ca americanii nu sunt in stare sa filosofeze cum trebuie dar cand vine vorba de soldati a caror sarcina e una singura nu vezi ce rol mai are si filosofarea...nici un rol, that's what. Dar aparent, cand cineva vede moartea cu proprii sai ochi a unor oameni ce ii cunoaste acesta se maturizeaza instant si devine un intelept...well, that may pe so...dar in filosofarea aceasta exista extrem de multe detalii in care, dupa 3 ore fara 10 minute te pierzi fara speranta.
Filosofarea are ca punct de discutie contradictia dintre frumusetea naturii si natura distrugatoare a omului. Filmul intretaie imagini cu un razboi sangeros si zgomotos cu imaginile interioare cum fiecare om incearca sa-si stabileasca linistea sufleteasca ducandu-se intr-o lume mai pasnica (de obicei asta fiind langa iubitele lor) vorbind despre iubire, viata, moarte, D-zeu si moraluri. Frumusetea naturii este prezenta in fiecare cadru (asta datorita unei cinematografii superbe) si formeaza un contrast izbitor cu forta distrugatoarea a omului acompaniata de bombe, gloante si sange.
Spre deosebire de Saving Private Ryan care a fost extrem de patriotic, in acesta este vorba despre nevoia oamenilor de a lupta, nu pentru tara lor, nu pentru democratie, ci pentru propria supravietuire si a camarazilor lor de razboi. Lupta pentru ca sunt obligati nu pentru ca au o obligatie proprie...
Actorii joaca toti excelent in mod special Nick Nolte, fiind colonelul Tall, cel mai apropiat personaj din acest film ca villan (si da, nu inamicii sunt villani, ci tocmai un om din partea noastra a liniei rosii), un om ce incearca prin orice mijloace posibil sa urce in rang, indiferent de cate vieti umane e nevoie sau daca ar muri pentru un scop. E un film frumos, poate nu la fel de puternic ca Saving Private Ryan, dar cu siguranta e un spectacol vizual excelent, un film care te face sa gandesti si care face timpul sa zboare mai repede.
8.25/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu