duminică, 12 octombrie 2008

Sunset Blvd. {1950}


Multe de spus din punct de vedere obiectiv dar am sa fiu subiectiv de data asta...
E un film cu adevarat bun, are toate elementele unui astfel de film. Actori excelenti, scenariu solid si foarte bun dar nu liniar - ceea ce e bine, un regizor excelent (d-ul Billy Wilder cu 6 premii Oscar) si un subiect inedit.
Hollywoodu ne vorbeste despre Hollywood...insa de acum, lucruri pe care le stie oricine, atunci insa era un adevar inuman. Hollywood ca o lume in care supravietuiesc numai cei alesi, nu si cei talentati, cei tineri, nu si cei batrani. Evolutia fireasca a filmului, de la cel mut la cel vorbitor a lasat multi actori fara servici insa din cauza ca au refuzat innoirea si nu au imbratisat-o. Le era frica de sunet, il refuzau din cauza ca ei credeau ca filmul e numai imagine, nu si sunet.
Norma Desmond era o astfel de actrita la vremea ei, consacrata pentru rolurile ei din filmele mute, iar din cauza backgroundului real al actritei ce o interpreteaza pe Norma, Gloria Swanson, a fost alegerea perfecta atunci...ce-i drept, filmul a fost facut intr-o perioada excelenta, atunci cand s-a incet a mai produce filme fara sunet, astfel actrite care trebuiau gasite erau de gasit, relativ usor. Swanson insa mi s-a parut alegerea perfecta si asta datorita expresiilor ei faciale, atat de folositoare in filmele fara cuvinte. Mi-a placut la nebunie nebunia ce mi-a aratat-o...pacat ca nu a castigat bine-meritatul Oscar...
Pe langa asta, filmul are un aer puternic de film-noir, subliniat de misterul de la inceput care se subtiaza o data cu trecerea timpului, o data cu elucidarea catorva parti din mister.
Un film bun, indiscutabil, dar care insa pe mine nu m-a uimit in mod special decat prin cateva replici spuse bineinteles de Norma, replici ce au ramas in istorie cum ar fi: "All right, Mr. DeMille, I'm ready for my close-up." sau "I am big. It's the pictures that got small." si "We didn't need dialogue. We had faces.".
9/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu