Un film vechi, asta, dar care toata lumea care a avut televizor in ultimii 20 de ani il stie cu siguranta. Povestea a 4 prieteni ce pornesc intr-o aventura de maturizare, de cunoastere aprofundata ei intre ei dar si a lumii ce ii inconjoara. Un film de suflet, facut cu suflet si daruire si asta se vede cel mai bine pe fata actorilor tineri ce si-au inceput, efectiv, cariera cu aceste roluri ce le vin ca o manusa.Am fost ce-l de'al cincilea prieten, cel care nu zice nimic toata calatoria, dar cel care traieste fiecare emotie in acelasi timp cu personajele. Intr-un fel, acest film face parte din copilaria fiecaruia pentru ca eu inca mai tin minte cand l-am vazut acum multi, multi ani, poate pe la 14-15 ani (sau poate si mai mic, chiar nu mai stiu) si inca tin minte ca am trait alaturi calatoria pe sinele de tren, deasupra apei cand pericolul era iminent, scena cu lipitorilor, scena din jurul focului, dar in special scena culminanta a dezvaluirii.
O astfel de copilarie si-ar fi dorit orice baiat de 12 ani si poate, imediat ce fiecare vede acest film isi da seama si de uimitoarele asemanari cu viata pe care a avut-o el, chiar daca nu a trait acele momente intocmai. Tin minte ca si eu ma jucam in preajma sinelor de tren (asta si din cauza ca am locuit toata viata in preajma liniilor de tren) si eu aveam calatorii lungi fara o tinta anume (ceea ce nu e cazul in filmul de fata, baietii au o tinta clara), amici cu care radeam si ne prosteam cat era ziua de lunga...si era frumos. Deci pe langa faptul ca filmul e puternic emotional si zici ca si real, iti induce si o stare iremediabila de nostalgie.
Si nu te asteptai ca asa ceva, de real, sa iasa din capul lui Stephen King, but then again...a scris multe romane si nuvele, multe din care nu le stiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu