Cred ca singurul defect semnificativ ce il poate recunoaste oricine, chiar si acei carora filmul le-a dat un orgasm intelectual, este faptul ca filmul e incet, dureros de incet chiar...
Pentru unu care il crede nu la fel de bun pe cat ar tinde sa fie e un film extrem de plictisitor. De ce? Multe scene sunt introduse pentru a induce senzatia asta de plictiseala, de lungeala inutila, scene, deci, ce nu-si au rostul (de exemplu, intreaga scena cu traficul din Tokyo...o scena ce se vrea a fi futuristica dar ma gandesc ca pt Rusia comunista cam asa parea...trist).
Nu pot sa nu vad si numeroase asemanaro cu 2001-ul lui Kubrick...se incepe cu o problema undeva in afara planetei noastre, un singur om este trimis pentru a rezolva problema, un psiholog in cazul de fata...da, interesanta alegere...iar ambele forte ce creeaza probleme sunt de origine extraterestra...Hal este pana la urma influentat de monolitul misterios.
La fata locului, in filmul de astazi, avem de'a face cu o forta extraterestra ce se manifesta ca o masa gelatinoasa inconjurata de ceata groasa din mijlocul oceanului Solaris de pe o planeta straina - normal, se cheama un psiholog.
Ce e zic eu, important de mentionat, e ca Tarkovsky, regizorul acestui film considera 2001-ul lui Kubrick un film rece si inuman, ironic lui Kubrick ii place filmul lui Tarkovsky dar si mai ironic e ca Tarkovsky crede ca propriul sau film e cel mai putin preferat din toate ce le-a facut. Ei, acum, eu ce sa cred despre Tarkovsky si ce sa mai cred despre Kubrick ca-i placa labarteala asta ce, bineinteles, se vrea mai umana si este mai putin spectaculoasa vizual sau chiar si mai putin futuristica - mai pe scurt, versiunea mai ieftina si mai ruseasca a lui 2001. Nu-mi place.
Mi-a placut Andrei Rublyov...mi-a placut si Copilaria lui Ivan foarte mult si poate o sa mai imi placa de la Andrei si alte filme...dar asta nu are rost, pur si simplu.
Ce vrea sa-mi spuna, iar si din nou? Ca noi, ca specie nu suntem pregatiti sa cautam alte lumi? Ca noi ca specie ne indragostim de orice ne este drag noua chiar daca stim ca persoana respectiva e moarta si a fost asa de ani? Ca noi ca specie suntem iremediabil, irecuperabil, dirijati de emotiile noastre si nu putem sta cateva zile reci si rationali in gandire? Bullshit...asta e viitorul.
Nu prea pot sa gasesc lucruri bune de spus despre filmul asta...pur si simplu ideea mi se pare relativ furata si folosita gresit.
Psihologul nostru trebuia sa treaca peste moartea dragii sale sotii si astfel nu se mai petrecea ce s-a petrecut...dar asta se intampla cand iubesti prea mult. Ah, firea umana e asa de previzibila.
Filmul nu e, dar nu il face mai bun in vreun fel aspectul asta.
P.S. Nu va lasati pacalit de poza...filmul e majoritar color. Mai are si alte faze, probabil de semnificatie profunda, care ba sunt alb/negru, ba unele scene cu vise de un alb/albastru si realitatea e color.
Ii dau un 7/10 ca eu zic ca-l merita.
Pentru unu care il crede nu la fel de bun pe cat ar tinde sa fie e un film extrem de plictisitor. De ce? Multe scene sunt introduse pentru a induce senzatia asta de plictiseala, de lungeala inutila, scene, deci, ce nu-si au rostul (de exemplu, intreaga scena cu traficul din Tokyo...o scena ce se vrea a fi futuristica dar ma gandesc ca pt Rusia comunista cam asa parea...trist).
Nu pot sa nu vad si numeroase asemanaro cu 2001-ul lui Kubrick...se incepe cu o problema undeva in afara planetei noastre, un singur om este trimis pentru a rezolva problema, un psiholog in cazul de fata...da, interesanta alegere...iar ambele forte ce creeaza probleme sunt de origine extraterestra...Hal este pana la urma influentat de monolitul misterios.
La fata locului, in filmul de astazi, avem de'a face cu o forta extraterestra ce se manifesta ca o masa gelatinoasa inconjurata de ceata groasa din mijlocul oceanului Solaris de pe o planeta straina - normal, se cheama un psiholog.
Ce e zic eu, important de mentionat, e ca Tarkovsky, regizorul acestui film considera 2001-ul lui Kubrick un film rece si inuman, ironic lui Kubrick ii place filmul lui Tarkovsky dar si mai ironic e ca Tarkovsky crede ca propriul sau film e cel mai putin preferat din toate ce le-a facut. Ei, acum, eu ce sa cred despre Tarkovsky si ce sa mai cred despre Kubrick ca-i placa labarteala asta ce, bineinteles, se vrea mai umana si este mai putin spectaculoasa vizual sau chiar si mai putin futuristica - mai pe scurt, versiunea mai ieftina si mai ruseasca a lui 2001. Nu-mi place.
Mi-a placut Andrei Rublyov...mi-a placut si Copilaria lui Ivan foarte mult si poate o sa mai imi placa de la Andrei si alte filme...dar asta nu are rost, pur si simplu.
Ce vrea sa-mi spuna, iar si din nou? Ca noi, ca specie nu suntem pregatiti sa cautam alte lumi? Ca noi ca specie ne indragostim de orice ne este drag noua chiar daca stim ca persoana respectiva e moarta si a fost asa de ani? Ca noi ca specie suntem iremediabil, irecuperabil, dirijati de emotiile noastre si nu putem sta cateva zile reci si rationali in gandire? Bullshit...asta e viitorul.
Nu prea pot sa gasesc lucruri bune de spus despre filmul asta...pur si simplu ideea mi se pare relativ furata si folosita gresit.
Psihologul nostru trebuia sa treaca peste moartea dragii sale sotii si astfel nu se mai petrecea ce s-a petrecut...dar asta se intampla cand iubesti prea mult. Ah, firea umana e asa de previzibila.
Filmul nu e, dar nu il face mai bun in vreun fel aspectul asta.
P.S. Nu va lasati pacalit de poza...filmul e majoritar color. Mai are si alte faze, probabil de semnificatie profunda, care ba sunt alb/negru, ba unele scene cu vise de un alb/albastru si realitatea e color.
Ii dau un 7/10 ca eu zic ca-l merita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu