Gattaca {1997}

Un exemplu concret despre cum trebuie sa fie un S.F. nu prea pompos si exagerat. Actiunea are loc intr-un viitor nu prea indepartat, dar din punctul meu de vedere, e de fapt foarte indepartat, unde lumea este facuta genetic, indepartandu-le inca de la nastere orice sansa se de se imbolnavi cand ajung la maturitate de boli grave...sunt perfecti, in relatie cu cei nascuti normal sau cum le zice in film "copiii lui Dumnezeu".
Da, se discuta deci despre modificari genetice pre-natale, confectionarea unui om perfectionandu-i ADN-ul, astfel, stergerea rolului lui D-zeu in viata de pretutindeni. Dar nu despre D-zeu se vrea a vorbi...ci despre felul cum orice om, indiferent de unde vine, ce a facut sau ce background are poate deveni cine vrea el, atata timp cat incearca din rasputeri. Iar pentru asta filmul devine unul memorabil, dar nu numai. Nu efectele speciale sunt cele ce uimesc (ca in oricare alt film S.F. - sau nu acestea fac filmul) ci ingeniozitatea unora, meticulozitatea prepararii unui fraude ce are pana la urma ca scop eliberarea sufletului discriminat din nastere, de-gene-rat. Iar pe langa asta avem si o poveste de dragoste subtire si rece care a avut singurul rol de a o introduce in film pe Uma, din nou, Thurman.
Revenind la partea negativa a cautarii perfectionismului in genetica...nu e ceva tocmai negativ insa este ceva ce trebuie luat cu calm si inteligenta, trebuie supus la o serie nenumarata de teste pana cand putem obtine exact ce dorim, fara a exista consecinte negative ce ar duce la stergerea sistematica, dar de lunga durata, a intregii rase umane. Normal, vrem sa avem copii perfect sanatosi, sa traiasca cat mai mult posibil, dar trebuie sa-i si lasam sa isi aleaga singuri unele directii in viata. E important pentru a pastra unicitatea spiritului uman.
Per total un film satisfacator, distractiv, ce trece cu brio ca film S.F.. De vazut.
8.5/10